ANATHEMA - We’re Here Because We’re Here Tour 2010 – The Silver Church Club, Bucureşti, 19 noiembrie 2010

Perioada: 19.11.2010
Loc de desfăşurare: The Silver Church Club, Bucureşti

Trimite acest articol unui prieten

Trupe participante:
ANATHEMA

Sleepless

Şi am zis că nu mă duc. Nu voiam să mă duc. Dar m-am dus. Și am regretat. În timpul concertului am văzut setlist-ul. Nu era trecută Sleepless. Mi-am adus aminte de Sonisphere şi de ceea ce au cîntat acolo. Am vrut să plec acasă cînd am văzut setlistul. N-am plecat. Bine am făcut. Au uitat să se uite pe setlist. Și au uitat să nu cînte Sleepless. Nu mai regret că m-am dus. Deşi mai bine mergeam la bulgari. Acolo au cîntat şi A Dying Wish.

Cine este ANATHEMA? O formaţie de cetăţeni români de origine britanică. Spun asta deoarece am convingerea că, la cît de mult au concertat în ultima vreme în România, au primit deja cetăţenia română. 2007, 2009, 2010 şi 2010. De ce vin atît de des? Pentru că sînt chemaţi. De ce sînt chemaţi atît de des? Pentru că au public. De ce au public? Stop. Mai au public? Da. Cît? Cît să nu încapă în Silver Church.

În 1993, cînd au venit prima dată, nu s-a călcat lumea în picioare, deşi abia atunci puteau susţine un concert adevărat din punctul de vedere al metalistului. Pentru că pe vremea aia cîntau un superb death / doom. Pauză pînă în 2007, la ARTmania. Mare reuşită acea ediţie a festivalului, dar au fost multe trupe, nu s-a venit special pentru ANATHEMA. Au cîntat singuri în 2009, cu CELELALTE CUVINTE în deschidere, la Sala Palatului. Pe care au umplut-o. În 2010 au avut 45 de minute la începutul celei de-a treia zi de Sonisphere. Unde şi-au bătut joc, cîntînd numai oboseli şi începînd cu o preluare pe care n-o aveau în repertoriu, destul de nefiresc pentru orice trupă.

Acum sunt în turneu de promovare a ultimului album. Nu ştiu de ce abia acum, dacă l-au lansat în mai. Adică de ce Sonisphere n-a fost un bun prilej de promovare? Probabil peste tot au avut puţin de cîntat. Și-l promovează acum. Se numeşte We're Here Because We're Here. Adînc de tot. Why are you here? Because... we are here. Un fel de „O telecomandă, două...?” „Două!” Tot e bine că la întrebarea „Why are you here?” n-au răspuns „Nu ştiu!”

Să promovezi un disc la jumătate de an după lansare? Nimic ciudat, să lansezi un disc la şapte ani de la precedentul cum e? E la fel de rapid. Și la fel de rapidă e şi muzica. De ce se cheamă articolul Sleepness? De la piesa Sleepless şi de la atmosfera de noapte bună, copii, specifică mai multor episoade din acest concert. Vrea lumea să vină la concerte unde ţi se dă diazepam pe post de muzică? Vrea, dar în număr tot mai restrîns. Dacă anul trecut au fost peste 2.000 de oameni, anul asta au încăput 500. Ar mai fi vrut cîţiva care au rămas afară, că nu se aşteptau să nu se mai vîndă bilete la intrare, dar n-au fost foarte mulţi. Foarte mulţi pe metrul pătrat au fost înăuntru şi asta chiar a fost supărător, pentru că se stătea ca în autobuz la orele de vîrf. Nimeni n-avea loc să se mişte în nici o parte.

Cel mai enervant a fost faptul că, deşi anunţat pentru ora 19:00, concertul a început la 21:00, direct cu ANATHEMA, fără Petter Carlsen în deschidere. Măcar de s-ar fi aşteptat atîta la Arenele Romane, unde trebuia să se vină iniţial. Dar locaţia s-a schimbat, deoarece s-a considerat că nu e nevoie de un spaţiu de 2.000 de locuri, 500 fiind suficiente. Interesantă evoluţie faţă de anul trecut, la Sala Palatului. În ritmul ăsta, dacă mai vin şi-n primăvară, o să cînte în Fire. Sau nu. Nu se ştie unde ar mai cînta, pentru că am văzut foarte multă lume nouă. Și foarte puţină veche. Acelaşi lucru valabil şi la concertul SABATON / ALESTORM de mercuri, 17 noiembrie.


În ultima perioadă au predominat în Bucureşti concertele de metale grele. Unde vin aceeaşi 2-300. La un concert heavy metal au ieşit băieţii din casă, pentru că heavy occidental de calitate e mai rar. Acum au venit unii care acum 20 de ani, fară să bage prea multă viteză, înfiinţau morbidul gen death / doom, iar de vreo doisprezece ani le zic aproape numai atmosferic. Iar în rîndul din faţă erau, cu o singură excepţie, numai fetiţe de liceu, probabil la primul desant în Silver Church. Ăsta e publicul de azi al ANATHEMEI. Bine măcar că e tineret şi că are cine să mai vină şi în următorii 15 ani la concertele lor. Sau poate mai puţini ani. Depinde cît timp o să arate bine (din punctul de vedere al unora) Vincent. Că mai delira lumea cînd făcea ăsta un gest. Mai strigau fetele. Și se mai aplauda. Astea erau gesturile din public. Că de dat din cap... trebuia să ai cu tine mp3-ul şi să asculţi altceva.

ANATHEMA trebuia să înceapă la 20:00 şi a început la 21:00. Petter Carlsen trebuia să înceapă la 19:00 şi doar a cîntat cu ANATHEMA piesa Pull The Brakes, intrînd în locul lui Danny. Vincent de mai multe ori şi-a cerut scuze pentru întîrziere, explicînd că au făcut 18 ore pe drum. Scuze. Cu o zi înainte aţi cîntat la Budapesta. Cum aţi făcut 18 ore pe drum? La ce ora aţi plecat de acolo? La 9 dimineaţa? Asta înseamnă ori că aţi cîntat la prima oră, pentru ăia care ieşeau din schimbul 3, ori aţi plecat de acolo înainte să cîntaţi, că aţi auzit că se face mult pe drum pînă-n Bucureşti şi e mai cool să cînţi în Bucureşti decît în Budapeşti. Măcar după concertul ăsta ştim că cei de la ANATHEMA n-or să confunde Bucureştiul cu Budapesta.

Cîţi membri are ANATHEMA? 5,5. Nu, nu există cineva mutilat de la brîu în jos, dar Lee Douglas, oficial membră (nu vă miraţi, Lee e de sex feminin!), apare doar pe unele piese. Şi a apărut pe Thin Air, Summernight Horizon, Dreaming Light, Angels Walk Among Us, Everything, Universal, A Simple Mistake, A Natural Disaster şi Parisienne Moonlight. După cum se poate uşor vedea, numeroase piese de pe ultimul album. Și mai nimic de pe primele. Sleepless de pe Serenades, nimic de pe EP-uri şi de pe The Silent Enigma, Angelica de pe Eternity. Trupa arată ca şi cum s-a înfiinţat în 1997 şi s-a lansat în 1998 cu Alternative 4, de pe care au cîntat Fragile Dreams, Empty şi Lost Control. Danny a cîntat singur Are You There?, Vincent a cîntat şi la clape, ambii au schimbat la greu chitarele, toţi trei fraţii au comunicat intens între ei pe scenă între piese şi atît.

Daniel Cavanagh

(galerie foto aici)

Concertul n-a diferit foarte mult faţă de ce a fost anul trecut la Sala Palatului ca atmosferă şi abordare, evident acum avînd piese noi de promovat. Datorită dimensiunilor reduse ale clubului, atmosfera a părut mult mai intimă decît anul trecut la Sala Palatului, acest lucru făcîndu-l şi pe Vincent să comunice cu publicul mai intens. Băieţii cu siguranţă s-au simţit ca acasă (am spus „băieţii”, pentru că mi s-a părut că femeia Lee a părut cam timorată şi cam retrasă, atît cît a apărut ea), au cîntat mai mult de două ore şi... n-au promis că vor reveni, pentru că nu e nevoie. Deja ne-am obişnuit cu ei non-stop.