BRUTAL ASSAULT FESTIVAL 2010 – Old Army Fortress Josefov, Jaroměř, Cehia, 13 august 2010 - a doua zi

Perioada: 13.08.2010
Loc de desfăşurare: Old Army Fortress Josefov, Jaroměř

Trimite acest articol unui prieten

Trupe participante:
AURA NOIR, NAPALM DEATH, IHSAHN, CANNIBAL CORPSE, DEVIN TOWNSEND, CONVERGE, NECROPHAGIST, ILL NIÑO, HYPNOS, MNEMIC, BAL-SAGOTH, CRUSHING CASPARS, SIGH, KALMAH, MONSTROSITY, KYLESA, DEVOURMENT, CATAMENIA, CALLISTO, ALKONOST, PROGHMA-C, GAZA, BLEED FROM WITHIN

Am început ziua de vineri a festivalului Bruttal Assault cu KYLESA, o adevărată revelaţie pentru mine; nu-mi concentrasem atenţia asupra lor pînă să-i văd live, însă m-au convins rapid că merită ascultaţi. De remarcat cei doi percuţionişti, care au amplificat agresivitatea şi greutatea sound-ului.

Recitalul MONSTRUOSITY a fost gustat în mare parte de cunoscătorii old school death metal-ului - o muzică grea, care nu emană decît furie şi dezlănţuie haosul în jur.

Din nou mă exclud din categoria fani şi privesc obiectiv, de data aceasta NECROPHAGIST. Aş putea spune că e una dintre cele mai tehnice trupe pe care le-am văzut pînă acum – poate cu un sunet prea încărcat, care după cîteva piese oboseşte, însă clar, remarcabil. Onset of Putrefaction, Epitaph sau The Stillborn One atrag atenţia prin complexitatea compoziţiei şi a interpretării.

Nu de puţin timp am început să ascult MNEMIC şi mereu am fost curioasă cum arată un show live de-al lor – evident, a fost la fel de nebun ca şi muzica lor – pe scenă şi nu numai, agitaţie totală, culminînd cu Liquid, o piesă reprezentativă. Ceva minusuri ar fi la pasajele melodice, care nu i-au ieşit în totalitate corect lui Guillaume.

Mereu m-am întrebat cum se integrează o trupă ca ILL NINO într-un festival de metal, căci nu de puţine ori a fost invitată la asemenea evenimente. Se pare că foarte bine – aş putea rezuma show-ul lor printr-un singur cuvînt: distracţie. Brusc, toţi cei prezenţi au devenit nu-metalişti, cooperînd foarte bine cu Cristian Machado, care s-a dovedit a fi un foarte bun frontman.

CONVERGE a oferit un concert exploziv, la capitolul comunicare cu publicul avînd numai bile albe. Aglomerarea de „core” din piesele lor a dezlănţuit toată atmosfera – riffuri şi growl-uri agresive din plin. Majoritatea pieselor din setlist au fost alese de pe albumele No Heroes şi You Fail Me, de departe cele mai bune din discografia trupei.

Conglomeratul de nume grele din LOCK UP nu poate fi uşor trecut cu vederea. Nick Baker, Tomas Lindberg, Shane au reuşit să creeze anarhie încă de la soundcheck – o „adunătură” de profesionişti cu experienţă, care ştiu să facă un show de nota 20, fără introducere, cuprins sau încheiere... doar o furtună teribilă, foarte bine gîndită însă. Fear of Napalm şi Storm of Sress ar putea convinge pînă şi un sceptic să le asculte cu mai multă atenţie discografia.

Ajungînd la DEVIN TOWNSEND, voi încerca să nu las subiectivitatea să mă copleşească; chiar şi aşa nu pot spune că n-a fost un show; Devin a demonstrat că este un adevărat om de scenă, care copleşeşte publicul, indiferent de înclinaţiile muzicale, prin căldura pe care o emană. O voce care n-a trădat nici o imperfecţiune, ci doar talent şi plăcere de a fi pe scenă. Cu un grup de profesionişti în spate, a demonstrat că indiferent de structură (STRAPPING YOUNG LAD sau THE DEVIN TOWNSEND PROJECT), piesele sînt la fel de remarcabile, unice prin emoţia emanată.

Aş putea spune că cei de la CANNIBAL CORPSE puteau avea un show mai bun. Ori sonorizarea n-a fost de partea lor, ori nu i-am prins într-un moment bun, cert este că nu m-au impresionat deloc. Numărîndu-se printre headlinerii festivalului, mă aşteptam la o prestaţie spectaculoasă – au predominat piese de pe ultimele două albume, omiţînd multe din hiturile ce i-au consacrat.

Pe cei de la NAPALM DEATH i-am mai văzut anul trecut la Bucureşti, însă atunci nu mi-au lăsat o impresie nemaipomenită. Ei bine, de data asta mi-am schimbat total impresia – în ciuda orei înaintate, piesele lor m-au făcut să uit total de oboseală. Scurtele discursuri împotriva religiei şi a nazismului au fost bine receptate de către public, care a reacţionat în cel mai pozitiv mod; oricum britanici au demonstrat încă o dată că statutul de veterani ai grindului li se potriveşte perfect.

Norvegienii de la AURA NOIR au închis seara cu un setlist foarte greu de îngurgitat pentru ora tîrzie la care şi-au început prestaţia; nu mi-am concentrat niciodată atenţia asupra lor, însă am remarcat clar că sound-ul lor aduce foarte mult a SODOM, ceea în percepţia mea este un atu. N-au omis să-şi surprindă fanii, invitîndu-l pe scenă la ultima piesă pe Aggressor, care de multă vreme nu şi-a mai făcut apariţia pe scenă, după accidentul suferit în 2005.

O zi echilibrată aşadar, cu dezamăgiri, dar şi cu surprize plăcute, care, din punctul meu de vedere, a pregătit cum se cuvine ultimul capitol al festivalului, cel mai aşteptat de mine: ziua de sîmbătă.