CRIMSON – Club Flex, Arad, 22 ianuarie 2011

Perioada: 22.01.2011
Loc de desfăşurare: Club Flex, Arad

Trimite acest articol unui prieten

Am citit nu demult o opinie precum că recenta renaştere a interesului pentru rockul zis clasic şi pentru trupele tribut ar fi un fenomen mai degrabă deprimant, cît timp asta se întîmplă în defavoarea formaţiilor tinere & creative, care vivotează într-un soi de limb numit underground. Ideea era că rockul redevine popular doar ca muzică de petrecere pentru noua burjoazie şi potenţialul său revoluţionar rămîne refulat în zona amintită. Era vorba de cluburile din Bucureşti, aşa că n-am cum să ştiu dacă e o descriere corectă a situaţiei, dar la noi în Arad se întîmplă într-adevăr ceva asemănător. Flexul demult nu s-a mai umplut aşa ca pentru EFFECT şi CRIMSON.
 
Opinia mea e, de altfel, că în aşa-zisul peisaj muzical de azi e suficient să ţii la calitate pentru a fi contestatar. Ar fi frumos să scriu acum că show-ul CRIMSON a fost o celebrare a rădăcinilor pure ale bluesului şi rockului, dar asta e valabil mai degrabă pentru concertul EFFECT, care s-a întîmplat în acelaşi loc cu o săptămînă mai înainte. Trupa timişoreană cu acest nume a prezentat un set Hendrix de două ore care m-a lăsat visător. EFFECT sînt acum în turneu prin România şi toată lumea şi-ar face un bine dacă ar prinde careva dintre concertele lor. Spre deosebire de EFFECT, CRIMSON a cîntat doar corect.
 
CRIMSON este o trupă din Satu Mare, pe jumătate tribut WHITESNAKE, pe jumătate ei înşişi. Cu doi chitarişti, un clăpar şi un look mai mult de anii optzeci decît de secol XXI. Ceea ce la mine înseamnă un punct pozitiv. Acum, pentru a cînta WHITESNAKE îţi trebuie evident un cîntăreţ capabil să-i ţină piept lui David Coverdale. Este efectiv o condiţie sine qua non. Cu Florian Opre nu e nici o problemă din punctul acesta de vedere şi mai e şi un frontman convingător. Singura problemă cu piesele WHITESNAKE în variantă CRIMSON a fost că aveau mai mult volum decît feeling. Au suferit, adică, un proces de heavymetalizare. Mai ales cîntece ca Guilty of Love sau Here I Go Again au sunat cam ciudat. Cele mai americanizate, ca Is This Love, au trecut mai bine, iar Judgement Day a fost aproape mai bună ca originalul. Deşi, sau poate tocmai deoarece, nu există pe lume fan înrăit WHITESNAKE care s-o nominalizeze pe aceasta ca piesă favorită.
 
CRIMSON as themselves şi-au cîntat EP-ul A Better Day cap-coadă şi acesta s-a integrat destul de bine între cover-urile de dinainte şi de după. Şi ce îmbucurător e să asculţi o autentică trupă de hard rock românească. Printre piesele de pe EP, două (parcă) au fost în română, ocazie cu care gîndul a zburat involuntar la Cristi Minculescu. Florian Opre are o voce mai bună (mult mai bună), dar este o asociaţie foarte la îndemînă. N-am nimic cu textele româneşti, ba dimpotrivă, dar muzica asta tot sună mai bine în engleză. Pentru cîntece ca Red Dress şi A Better Day chiar aş fi dat bani pe EP. Acesta s-a vîndut la incredibilul preţ de cinci lei şi cică s-a epuizat foarte repede. După ce a terminat piesele de pe A Better Day, CRIMSON a scos la iveală una şi mai nouă, intitulată – onorabilul cititor să se ţină tare – Rock n’ Roll. Confruntaţi cu succesul fulminant al concertului, au reluat-o în încheiere.
 
Afişul concertului CRIMSON, promitea, pe lîngă WHITESNAKE, preluări de la tot felul de alte formaţii, printre care BON JOVI şi METALLICA, aşa că au mai fost: Living On A Prayer, o plăcere, Whiskey In A Jar, care, tehnic vorbind, nu e METALLICA, e în schimb cea mai covered piesă din univers şi Rock You Like A Hurricane. Care nu e nici aia METALLICA.
 
Cum spuneam, rock n’ roll.