Dark Bombastic Evening 3 - cetatea Alba Iulia, 19-20 august 2011 (prima zi)

Perioada: 19.08.2011
Loc de desfăşurare: Cetatea Alba Iulia

Trimite acest articol unui prieten

Trupe participante:
YEAR OF NO LIGHT, ALCEST, DORDEDUH, DRACONIAN, VULTURE INDUSTRIES, LES DISCRETS

Citeam recent pe site-ul organizatorilor ca a numi Dark Bombastic Evening festival ar suna, printre altele, prea comparabil. Bineînţeles, evenimentul ar putea fi numit festival, dar această categorisire ar fi limitativă, în viziunea mea, şi asta pot confirma sutele de oameni ce au participat la precedentele două ediţii, unde au putut vedea trupe diverse, martial,  neofolk, ambient, neoclassical, ethereal sau theatrical dark cabaret şi altele. Nu este vorba de o omogenitate de gen, ci de intuiţia organizatorilor, care aduc mereu grupuri de calitate, toate pe placul publicului underground mai deschis provocărilor artistice. Să fie oare vorba de o meta omogenitate, poate? Că Dark Bombastic Evening nu este un simplu festival o atestă şi atmosfera de amiciţie dintre trupe şi public, dar şi lumea civilizată care începe să fie fidelă acestei iniţiative artistice aflată la a treia ediţie.

După precedentele două ediţii, desfăşurate în cluburi bucureştene, Dark Bombastic Evening 3 a fost organizat între zidurile cetăţii Alba Iulia, cu scenă, camping, mâncare, băutură şi mai multe manifestări artistice. Între 19 şi 20 august, Asociaţia Culturală RYMA a găzduit evenimentul organizat de DonisArt. O să vorbesc în continuare despre prima zi, cea axată pe sonorităţi metalice în principal, cu nuanţele avangardiste de bun simţ pentru specificul serii.

N-a fost chiar uşor de ajuns la locul desfăşurării şi chiar mă temeam de înghesuială şi coadă la intrare, însă odată intrat am descoperit cu surprindere lumea nu foarte multă ce îşi făcea de lucru pe la standurile Bestial Records şi Beauty of Pain, alţii pe la locul de camping şi alţii pe la mese, printre trupe, sau la expoziţiile de artă grafică şi fotografie semnate Costin Chioreanu, respectiv Ioana Andreea Popescu.

Cu un aspect de hipsteri, pardonabil, fiindcă sînt francezi, au urcat pe scenă primii, LES DISCRETS, pentru ceea ce este a doua reprezentaţie live din istoria trupei lui Fursy Teyssier. Mi-au plăcut L'échappée, Apres l'ombre şi Song for Mountains, piese pline de melancolie şi introspecţie, specifică genului post-rock/shoegaze, la care ajută din plin titlurile livreşti ale pieselor. LES DISCRETS sînt numai buni de ascultat toamna, într-o grădină ruginie, dar şi-au făcut efectul şi la ora 17, pe o vreme însorită.

VULTURE INDUSTRIES spuneau într-un interviu că nu ştiu de ce, dar se pare că sînt “mari” în România. Subscriu la opinia lor, adăugând că sînt mari fiindcă prezintă un show inedit şi de calitate. Multă lume aştepta să-i vadă şi de această dată vocalul Bjornar chiar s-a adresat stîngaci, în română, publicului: Sînteţi copilaşii mei!, moment de amuzament teribil pentru toţi cei prezenţi. Show-ul a continuat  din nou cu ştreangul aruncat în public, de care s-a tras cam tare de data asta, plus multă energie şi patos teatral. Deşi se simţea nevoia unui bis, am fost asiguraţi că norvegienii vor reveni.

Au urmat DRACONIAN, reprezentanţi gothic / doom ai scenei suedeze, mult aşteptaţi de public, în special de fete. S-au cîntat fără greşeală A Scenery of Loss, The Last Hour of Ancient Sunlight, Amaranth, Death Come Near Me, Bloodflower, She Dies, Heavan Laid in Tears, Silent Winter, The Drowning Age, în uralele unui public receptiv şi bine antrenat de Lisa şi Anders, care la final au vorbit şi au făcut poze cu doritorii. Se pare că ar fi fost de dorit să se fi cântat şi Morphine Cloud, Morningstar, The Gothic Embrace, şi Daylight Misery, care ar fi fost adecvată contextului, fiindcă nu se întunecase încă. În fine, lumea a fost foarte mulţumită oricum de această premieră.
 
Momentul DORDEDUH l-am resimţit foarte spiritual şi pe durata intro-ului, aidoma unei mantre de binecuvîntare a concertului, îmi trecea prin gând faptul că prima scriere din lume este chiar cea de la Tartaria (Alba), ce o precede cu o mie de ani pe cea sumeriană. S-au cîntat piese atmosferice precum Pândarul, Cumpăt, Flăcărarii, sau Jind de tronuri, pe care publicul a fost invitat să se manifeste mai energic, de către un Huppogramos cu alura sa obişnuită de sacerdot patern şi blînd. Cuvintele sînt de prisos pentru a descrie ce înseamnă a asculta DORDEDUH sub lumina stelelor.

Se pare că publicul român are o relaţie specială şi cu ALCEST, care a revenit cu acest prilej cu cîteva piese noi, care n-au fost interpretate cu ocazia primului lor concert, susţinut la noi, anul trecut. Muzica ALCEST este greu de definit, unii spun că este post-rock, post-punk, black metal, orice, dar greu de definit. Mie pe 19 august mi s-a părut un shoegaze pe structuri de black metal, susţinut de o secţiune ritmică bună, cu un feeling introspectiv şi foarte emoţional. Neige n-a comunicat foarte mult cu publicul, nici nu mă aşteptam, după ce am citit interviul cu el, însă muzica a vorbit şi a transmis destul, şi asta este tot ce contează. A fost interpretată şi o piesă ce va figura pe viitorul album al francezilor şi astfel seara a luat sfîrşit, cel puţin seara în sens tipic, fiindcă a urmat un spectacol inedit YEAR OF NO LIGHT. Aceştia au ales să proiecteze filmul Vampyr, din 1932, şi să-i asigure un soundtrack live, compus din sunete ciudate, suspecte chiar, din aria post rock, şi droning doom, bine adaptate filmului regizat de Carl Theodor Dreyer.

Cred că cei aproximativ 500 de participanţi ar fi dorit în unanimitate cîte un mic bis de la fiecare trupă, însă programul a fost respectat cu stricteţe şi între fiecare schimbare de scenă s-au pus piese de pe albumul The Sham Mirrors, al celor de la ARCTURUS, mic detaliu care a contribuit subtil la ceea ce s-ar putea numi un egregor Dark Bombastic Evening.