DEVA ROCK CAMP 2001 - Şoimuş, jud. Hunedoara, 18-19 mai 2001

Perioada: 18-19.05.2001
Loc de desfăşurare: Şoimuş, jud. Hunedoara

Trimite acest articol unui prieten

Trupe participante:
- MAY RESULT (Ser), GRIMEGOD, MAKROTHUMIA, LEGION, GRAVEN, MARSYAS, BIO.DOME.
- NEGURĂ BUNGET, AVATAR, GOD, TIL EVIG TID BUCOVINA, ENITHARMON, DEIMOS, OUTCAST, IRKALLA, SCHTEPHAN

Dacă atunci cînd se vorbeşte despre festivaluri cum sînt cele de la Buzău, Cîmpulung sau Rîmnicu Vîlcea, mai toată lumea se simte datoare să bage la înaintare elementul de tradiţie - deşi anul trecut, de exemplu, ştim noi cine şi-a dat cu firma-n cap de-au văzut stele verzi (şi nu cîntări, cum ar fi fost normal) sute de fani şi trupeţi deopotrivă - iată că de cîţiva ani încoace şi Deva se străduieşte să-şi adjudece acelaşi atribut. Cu atît mai demn de apreciat mi se pare acest fapt dacă stau să mă gîndesc că, în vreme ce alte festivaluri mioritice mai beneficiază - oarecum din inerţie - şi de un bănuţ sau alt gen de sprijin cît de cît bugetar (ceea ce, să nu fiu greşit înţeles, nu scade cu nimic meritul celor care se încăpăţînează să reziste ofensivei disco-maneliste organizînd asemenea manifestări rock), ei bine, la Deva lucrurile au stat de fiecare dată un pic altfel. Şi asta pentru că aici meritul a fost în cea mai mare parte al unui singur om, Radu Barb, cel care a reuşit - şi puteţi să mă credeţi pe cuvînt că nu i-a fost deloc uşor - să capaciteze o mulţime de potentaţi, privaţi sau bugetari, din zona oraşului de sub Cetate pentru a contribui la organizarea relativ periodică a cîte unui eveniment metalic live.

Anul acesta locul ales pentru desfăşurarea Ťîntîmplăriiť a fost baza de agrement Şoimuş, aflată la vreo 5 km depărtare de Deva, pe drumul spre Brad, iar pentru bunul mers al lucrurilor s-au implicat sponsorii Coca Cola, Quasar Expert Center şi S.C. Vinalcool S.A. Toma’s Deva, alături, bineînţeles, de administraţia bazei de agrement, care a asigurat cu brio cadrul logistic necesar. În plus, transportul între Deva şi locul cu pricina a fost asigurat permanent de cîteva microbuze.

Trecînd şi la cîntarea propriu-zisă, să spunem în primul rînd că şi de data asta au fost aduse trupe încadrate, în marea lor majoritate, în zona cea mai grea a spectrului metalic, considerabil mai multe însă faţă de anii trecuţi, dat fiind că festivalul s-a desfăşurat pe parcursul a două zile. De asemenea, ar fi de menţionat cele cîteva evenimente mai deosebite care au marcat ediţia din acest an: lansarea noului album Deimos (Death Squad), primul concert al grupului sîrbesc May Result în România, ultimul concert al grupului God pe plaiurile mioritice, precum şi revenirea pe scenă a timişorenilor de la Makrothumia (acelaşi lucru ar fi trebuit să se întîmple şi cu grupul Protest, însă în cele din urmă aceştia n-au mai apărut prin zonă). Şi să nu uit cele cîteva concursuri organizate în cadrul festivalului, dintre care cel puţin cel în care concurenţii s-au întrecut la halit mici a fost de-a dreptul haios.

Din păcate, vremea n-a prea ţinut cu organizatorii, aceştia fiind nevoiţi, chiar înainte de începerea ostilităţilor metalifere, să mute scena din locaţia în aer liber la adăpostul unei copertine, în urma previziunilor meteo care, în pofida soarelui care ne-a cam toropit toată ziua, anunţau ploaie şi chiar grindină pentru seara respectivă (previziuni adeverite cel puţin în privinţa ploii).

În fine, după deja obişnuitele întîrzieri cauzate de inevitabilele probleme tehnice, răstimp în care cei aproximativ 300 de metalişti răspîndiţi prin toate colţurile taberei au avut suficient timp să se pună la punct cu starea etilică, festivalul a debutat Ťliniştitť cu blackerii arădeni VOKODLOK, care s-au achitat onorabil de sarcina de a strînge publicul în preajma scenei, reuşind astfel să anime atmosfera ce risca altminteri să se transforme într-o suspectă stare de lîncezeală.

În continuare, micuţa scenă s-a dovedit neîncăpătoare pentru numeroşii (fo’ 7) hardcorişti locali de la BIO.DOME, care şi-au făcut numărul săltăreţ în maniera obişnuită şi tot conform tradiţiei au fost Ťdoborîţiť de pe scenă înainte de a-şi încheia programul.

Ştafeta a fost preluată apoi de capitală, prin MARSYAS (încă lipsiţi de experienţă scenică) şi GRAVEN (care n-au zis deloc rău ce-au avut ei de zis acolo într-un stil binişor articulat şi, zic eu, merită urmăriţi în continuare), după care şi-au dezlănţuit arsenalul metalic hardcorizat LEGION, despre care n-am de spus decît de la foarte bine în sus.

Idem şi pentru MAKROTHUMIA, reveniţi cu această ocazie în cadrul scenei metalice după o absenţă de cîţiva ani, care pare să le fi priit, dacă iau în considerare calitatea prestaţiei de la Şoimuş. Sigur, un pic obositor, dată fiind alambicarea stilistică din care grupul timişorean şi-a făcut un fel de marcă de casă, însă extrem de convingător şi pe deasupra apreciat de public.

A, da, era să uit, între cele două de mai sus au mai evoluat GRIMEGOD, din nou în formulă restrînsă de duo, ceea ce din punctul meu de vedere a scăzut mult nivelul a ceea ce ar fi trebuit să fie un show metalic adevărat.

Încheierea serii - vorba vine, căci era deja spre trei dimineaţa - au făcut-o sîrbii de la MAY RESULT, pe care îi remarcasem încă din timpul zilei, la probele de sunet, şi care nu şi-au dezminţit nici o clipă statutul de cap de afiş, promovînd cu maxim profesionalism un gen hibrid între mai toate orientările stilistice din zona metalelor grele.

Cea de-a doua zi a fost umbrită în principal din două motive - unul ar fi vremea cam mohorîtă, iar al doilea dezertarea responsabilului cu sunetul din prima seară. Drept urmare, mai toate trupele care au urcat pe scenă în a doua zi au avut de suferit la capitolul sonorizare (la drept vorbind, unele dintre ele s-au mai faultat şi singure). De fapt, adevărul adevărat e că sunetul a fost inegal, fără a avantaja sau dezavantaja pe cineva în mod deosebit. De exemplu, primii urcaţi pe scenă, SCHTEPHAN, s-au cam subminat singuri, nereuşind să pună în practică nişte idei altfel ambiţioase - poate chiar prea ambiţioase. Deocamdată, băieţii sînt ceva mai convingători pe stilul black practicat în formula IRKALLA, care dealtfel au şi preluat scena în continuare.

Era cît pe ce să-i pierd apoi pe localnicii de la OUTCAST şi zău că mi-ar fi părut rău, căci nu sună deloc rău ce încearcă ei să producă. Trupa a sunat surprinzător de bine şi relativ închegat pentru formula de nu mai puţin de opt oameni (!) cu care a populat scena, practicînd un gen de combinaţie pretenţioasă de elemente gothico-metalice.

Au urmat DEIMOS, cu acelaşi death metal fără compromisuri cu care ne-au obişnuit de ani buni. Din nefericire, oboseala acumulată în ultimele zile de Radu - care efectiv nu a prididit cu organizarea şi bunul mers al treburilor festivalului - şi-a spus în cele din urmă cuvîntul şi trupa a fost nevoită să-şi scurteze show-ul, nu înainte de a pune însă pe tapet o preluare DEICIDE.

Foarte ciudaţi mi s-au părut ENITHARMON din Alba Iulia, un fel de continuare a fostului grup DISINTER, abordînd însă un stil complex şi greu descriptibil, amintind în mod pregnant de ceea ce produc cehii de la FORGOTTEN SILENCE. Din păcate, sunetul nu a susţinut deloc efortul trupei.

Cu stilul lor destul de spiritualist şi fără complicaţii inutile, TIL EVIG TID BUCOVINA a fost o bună încălzire pentrucei de la GOD, aflaţi la ultima apariţie live în România, motiv pentru care au ţinut - fie şi în formulă drastic restrînsă - să lase publicului o amintire cît mai plăcută. Tocmai de aceea, preluarea Alma Mater (MOONSPELL) a fost cîntată de două ori, cu un consistent ajutor din partea celor adunaţi în faţa scenei.

Prin urmare, nici nu văd cine ar mai fi putut cînta după GOD, dacă nu AVATAR şi NEGURĂ BUNGET, două trupe care şi-au construit deja o imagine şi despre care se poate spune întotdeauna că sînt de văzut în concert. Aşa că show-urile respective au fost în consecinţă.

Una peste alta, punînd cap la cap informaţiile vizionate/auzite pe viu sau aflate pe diverse alte căi, festivalul trebuie considerat o reuşită şi, din alt punct de vedere, un tip de iniţiativă care ar trebui încurajată şi în alte zone ale ţării. Pentru că, iată, dacă vrei şi ştii să-ţi asumi responsabilitatea, se poate. A dovedit-o, din nou, Radu Barb.