DOOMED SOULS EVENING - The Silver Church Club, Bucureşti, 7 noiembrie 2010

Perioada: 07.11.2010
Loc de desfăşurare: The Silver Church Club, Bucureşti

Trimite acest articol unui prieten

Trupe participante:
SATURNUS, OCTOBER TIDE, FORGOTTEN TOMB

Doomed Souls Evening, organizat de DonisArt în seara primei duminici a lui noiembrie, un moment potrivit aşadar sonorităţilor pe care le anunţa, s-a vrut a fi (şi pot spune încă de la început că a şi reuşit) un eveniment cu mai multe paliere de înţelegere, pentru elite, pentru cunoscători, pentru prieteni sau pentru „simpli” amatori de muzică bună. Trupele, alese pe sprînceană şi aduse anume pentru această cîntare (nu luate „la pachet” în cadrul vreunui turneu care s-a nimerit a trece prin zonă), s-au potrivit cum nu se putea mai bine cu ceea ce s-a anunţat a fi ultima Seară Specială Metal. Doom metal, mai precis, cu exemplificări ale mai multor moduri de a percepe şi interpreta genul acesta deprimant şi bazat pe stare. Depresie-depresie, dacă o vor organizatorii, dar s-o ştim şi noi, mi-am zis, şi pe la şase şi jumătate trecute fix am sosit la Silver Church Club, curios să văz ce va urma începînd cu orele opt!
 
Prima scoasă din rastel a fost FORGOTTEN TOMB, trupă din Italia adeptă a unui black / doom metal apăsat şi cu mult balans, de fapt vehiculul muzical al mizantropului din Piacenza ce-şi spune Herr Morbid. Ca un mic detaliu de culise, italienii au cîntat cu instrumentele bucureştenilor de la KISTVAEN şi ABIGAIL, căci cele aduse pentru recitalul de la noi s-au rătăcit cumva în aeroport. Mi s-a părut interesantă piesa Scars, care împleteşte niscaiva drone cu tînguiri pătrunzătoare ale chitarei, dar şi Alone, exemplul perfect de îmbinare a doom şi black metal-ului, însă variată ca tempo şi lead-uri de chitară. Timpul alocat celor de la FORGOTTEN TOMB s-a încheiat cu un cover BLACK FLAG, Depression, cumva atipic, dar de efect, dezvăluind rădăcinile şi influenţele trupei, care nu se manifestă totuşi decît prin unii aburi black’n’roll. Sunetul a fost de la început bun, cu mai multă „carne” decît pe materialele de studio, şi aş menţiona în mod special prezenţa scenică a chitaristului Razor, aflat parcă în transă.
 
A urmat OCTOBER TIDE, care şi-a făcut treaba riguros şi simplu, într-un stil teutonic, aproape fără comunicare cu publicul. Tobias Netzell a avut la început probleme cu vocea, în sensul că nu era mixată bine, însă pe parcurs eroarea s-a remediat. Suedezii au lansat anul acesta un album nou, A Thin Shell, după o pauză discografică de vreun deceniu. De pe acesta au fost prezentate A Custodian Of Science, Deplorable Request, Blackness Devours şi Fragile, adică patru din cele şapte piese care-l compun, deci mai bine de jumătate. Per total, noul material a sunat mai în forţă şi mai heavy ca riffaj. Bineînţeles, în zece ani multe se schimbă. De pe albumele vechi au fost extrase 12 Days Of Rain, Heart Of The Dead, Grey Dawn şi excelenta Blue Gallery. Melanjul lor de death, dark şi doom metal este unul de succes şi poate concura lejer cu ceea ce oferă mai titraţii PARADISE LOST, TIAMAT sau KATATONIA, însă live trupei i-a cam lipsit strălucirea şi nebunia. Oricum, un concert ce merita bifat, măcar şi pentru a nu regreta că ai pierdut ocazia, unică poate pentru români, de a-i vedea în carne şi oase pe cei care au subminat, într-o oarecare măsură, KATATONIA. N-a fost acordat nici un bis, deşi era evident că se dorea asta...

Nu mă număr printre fanii genului, însă apreciez SATURNUS, poate fiindcă practică un doom echilibrat, îndulcit cumva – pussy doom, cum ar spune SWALLOW THE SUN. De fapt, chiar şi solistul vocal Thomas Jensen a glumit pe jumătate, spunînd că vor concura la Eurovision cu una dintre noile piese. De cum au urcat danezii pe scenă, am ştiut că va fi un show special, culmea, deloc depresiv sau măcar melancolic. Într-adevăr, riffurile şi solourile au fost triste şi melodioase, obsedante chiar, clapele introspective, iar Thomas Jensen a alternat growl-ul profund cu cel poetic şi sobru, dar voioşia trupei nu m-a lăsat să încerc vreo emoţie negativă. Poate că buna dispoziţie s-a datorat şi faptului că această a treia tentativă de a cînta în România s-a dovedit cu noroc, însă un cuvînt au avut de spus şi numeroşii fani adunaţi în faţa scenei.


Au fost prezentate Rain Wash Me, Empty Handed, Pretend, Inflame Thy Heart, I Long, Lost My Way, To The Dreams, I Love Thee, dar şi cîteva compoziţii noi, care vor figura pe albumul cu numărul patru al carierei lor nu tocmai prolifică. Încă de la începutul recitalului voci din sală au cerut Christ Goodbye, iar danezii n-au omis-o din playlist, rezervînd-o pentru un bis informal, fiindcă, după cum au declarat în final, nu le stă în fire să se întoarcă pe scenă.
 
Doomed Souls Evening a fost un eveniment reuşit, susţinut de grupuri diferite ca accente, dar la standarde calitative superioare, şi urmărit de un public numeros. Aş spune că nici FORGOTTEN TOMB, nici OCTOBER TIDE n-au fost tratate ca trupe de sacrificiu sau ca simple opening acts pentru greii SATURNUS şi asta probabil că a fost alegerea, inspirată, de bună seamă, a organizatorilor, care nu s-au dezminţit nici de această dată.