FUNERAL NATION TOUR 2010 - Studio Martin, Bucureşti, 14 ianuarie 2010

Perioada: 14.01.2010
Loc de desfăşurare: Studio Martin, Bucureşti

Trimite acest articol unui prieten

Trupe participante:
MARDUK, VADER, MASTIC SCUM, SINATE

Joi, 14 ianuarie, a avut loc la Bucureşti cel de-al şaptelea concert al Funeral Nation Tour 2010, turneul de promovare al albumului Wormwood, lansat de MARDUK în septembrie 2009, un eveniment organizat sub egida Hatework şi CJHC.

Am ajuns în jurul orei 18:30 la Studio Martin, locul unde avea să taie-n carne vie „the most blasphemous band in the world”. Hoardele de rockeri îşi luaseră deja în stăpînire teritoriul, aşa că nu m-am îndoit nici o clipă că va urma o seară cu adevărat sîngeroasă. Intrînd în club, mare mi-a fost mirarea să găsesc o atmosferă suspect de liniştită; m-am gîndit însă că prima trupă avea să dezmorţească spiritele.

La ora 19:00 (felicitări organizatorilor pentru punctualitate – o calitate rar întîlnită la concertele din România), au urcat pe scenă neozeelandezii de la SINATE. Nu ştiam prea multe despre această trupă, însă pot spune că a sunat bine. Death metal-ul cu elemente thrash abordat de ei e chiar deosebit şi promite. Am reţinut Beyond Human şi Pain Blood Death, care sună foarte bine, detaşîndu-se radical de celelalte piese din playlist. Un minus la capitolul comunicare cu publicul: n-au reuşit să facă cine ştie ce atmosferă, în club domnind liniştea şi pacea. N-am înţeles nici de ce au cîntat doar treizeci şi cinci de minute (mai puţin decît fusese programat).

Ca o paranteză, excesul de lumină roşie şi de fum m-a obosit încă de la început şi a fost omniprezent pe toată durata serii. Cred că trupele care au evoluat pe scenă ar fi fost capabile să facă atmosferă şi fără efecte de acest gen.

După o scurtă pauză, au urcat pe scenă austriecii de la MASTIC SCUM, care au avut o prestaţie cu adevărat impunătoare. Au fost o revelaţie pentru mine şi de acum încolo le voi acorda mai multă atenţie. Overdose şi My Minds Mine mi-au adus aminte de balansul greu al pieselor celor de la FLESHLESS. Maggo s-a dovedit un frontman talentat, care ştie să facă atmosferă şi să pună în mişcare oamenii prezenţi. M-am bucurat să constat că publicul devenea din ce în ce mai numeros şi mai agitat; începuse deja pletoşeala pregătitoare pentru headlineri.


În treacăt fie spus, sonorizarea ireproşabilă şi spaţiul arhisuficient m-au convins, încă o dată, că Studio Martin este locul perfect pentru concertele metal, mult mai adecvat decît majoritatea cluburilor bucureştene.

Nu mă pot declar fană VADER, însă trebuie să recunosc că polonezii îşi merită poziţia în ierarhia death metal; au făcut un show de excepţie, care a pus pe jar mulţimea. Veniţi în România într-o formulă împrospătată, cu Marek Pajak ca nou chitarist, au reuşit să extazieze publicul în adevăratul sens al cuvîntului - crowd surfing şi moshpit din belşug. Mi-au atras atenţia Shadowfear, This is the War şi Wings care sînt, fără nici un fel de exagerare, masterpieces. Un concert marca VADER de nota 10.


Încă din timpul prestaţiei polonezilor, pe uşa de la intrarea în Studio Martin s-a lipit anunţul cu sold-out, semn că show-ul a trezit interesul metaliştilor ca puţine altele.

După o pauză destul de lungă, cu puţin înainte de orele 22:00, publicul a început să scandeze, la unison, numele trupei suedeze plasată prima pe fiş. Reuşind cu greu să-mi fac loc prin mulţime pentru a savura mai îndeaproape show-ul, am putut remarca faptul că publicul MARDUK se regenerează constant, afluxul de sînge proaspăt menţinîndu-se abundent, chiar dacă trupa împlineşte anul acesta două decenii de la înfiinţare, un număr de ani mai mare decît vîrsta unora dintre fani.

Suedezii şi-au făcut apariţia pe scenă în stilul caracteristic, pe un intro total funebru, care a dus publicul la delir. Playlist-ul s-a axat mai degrabă pe piese de pe noul album (Unclosing the Curse, Whorecrown, Into Utter Madness), nelipsind însă compoziţiile mai vechi, care i-au făcut cunoscuţi, ca de pildă Steel Inferno sau Still Fucking Dead. „Are you with us tonight?”, a întrebat Mortuus după trei sferturi de oră de agitaţie demenţială. Da, publicul a făcut faţă cu brio unui concert cu adevărat tulburător.


Foarte inspirate interludiile dintre piese, care au accentuat atmosfera caracteristică show-urilor MARDUK. N-am înţeles prea bine de ce Mortuus a rămas aproape tot recitalul în genunchi, dar ce ştiu eu, o fi vreun ritual black metal care-mi scapă.

Per total a fost o seară mai mult decît reuşită, cu o sonorizare pe care am dori-o un obicei, nu o excepţie. Felicitări organizatorilor (Hatework şi CJ HC) şi fanilor, care au demonstrat că, iată, şi la noi se pot desfăşura show-uri memorabile, de povestit peste ani prietenilor la o bere.