GOTHIC, BOLTHARD, ABNORMYNDEFFECT, REDOX, IDOL - Live Metal Club, Bucureşti, 23 mai 2009

Perioada: 23.05.2009
Loc de desfăşurare: Live Metal Club, Bucureşti

Trimite acest articol unui prieten

Trupe participante:
GOTHIC, BOLTHARD, ABNORMYNDEFFECT, REDOX, IDOL

Ce poţi face, dacă n-ai ce face sîmbătă seara, pe căldurile astea? Păi, te poţi duce în LMC să bei o bere, să te vezi cu prietenii şi să asculţi ceva trupe. Şi, sîmbătă, 25 mai, au fost trupe pentru orice gust, mulţumind pe toată lumea... Cred.

După cum se ştie, lucrurile în LMC încep să se anime cu mult după ora anunţată pe afiş, asta datorită probelor de sunet ce se întind, nene, la un ceas, un ceas şi ceva peste... Nici o problemă, acum poţi sta afară, la (ahem!) aer curat, căci s-au scos cîteva mese în faţa clubului, unde e chiar plăcut să zaci la vorbă lungă pînă spre miez de noapte, ba şi ceva după...

Vorbeam de probe de sunet. Mă buşeşte şi acum rîsul cînd îmi amintesc cum s-au golit mesele şi s-au bulucit în faţa scenei toţi rockerii (e drept că şi rockeriţele) veniţi acolo, căci, deh, făceau sunetul fetele de la IDOL, şi toată lumea voia să vadă minunea: cinci tipe sexy cantautoare de heavy metal... Spuneam că s-au bulucit. Da, şi era numai proba de sunet!

După vreo oră de aşteptare, idoliţele apar pe scenă, se reia faza cu bulucul şi astfel facem cunoştinţă cu Diana, chitarista, care deschide concertul cu un fel de Star Spangled Banner marca IDOL. Efectul e de surpriză: fata ştie să gîdile bine corzile alea! După cîteva măsuri de show-off, fetele se lansează într-o versiune proprie a We Will Rock You, QUEEN, ceva mai accelerată, dar care n-a sunat rău deloc. Prima impresie (căci n-ai a doua ocazie să faci prima impresie) a fost că Diana şi Laura (bass) ţin cam tot spatele trupei. Per ansamblu, trupa nu sună rău, însă impactul ar fi şi mai mare dacă repetiţiile s-ar îndesi, şi aceasta n-a fost doar părerea mea. Mă rog, toate bune şi frumoase pînă la piesa Zborul şi versurile ei cu „...ne distrăm”, moment în care mulţi au zîmbit ironic gen „aoleooo...” Pe bune, acuma, versurile IDOL sînt cam puerile şi asta n-ar fi nimic dacă Iulia s-ar strădui să le cînte mai cu suflet. Tot dă impresia că-i este frică să-şi ridice vocea şi să se implice serios în treabă. Nu la fel s-a întîmplat cu preluările SCORPIONS şi BLACK SABBATH, Rock You Like A Hurricane, respectiv Paranoid, la care toată sala a reacţionat mai mult decît bine. Da, chiar s-au băgat să cînte Paranoid, ba soloul Dianei, foarte bine executat, a întors cîteva capete plăcut surprinse. Felicitări! Ce trupă ar fi IDOL dacă toate fetele şi-ar lua treaba mai în serios... Adică? Păi, bateristei să nu-i mai fie frică de tobe, vocea să-ţi ridice păru' şi chitarele să se găsească mai bine pe structurile pieselor - adică repetiţii. Nu ştiu, zic şi eu...

Că veni vorba de voce. Cine n-a ascultat trupa REDOX, s-o facă, pentru că vocalista  este de-men-ţi-a-lă! Încă de la probele de sunet, Cristina a primit aplauze sincere numai pentru „un-doi, un-doi, ţîţe! ŢÎŢEEEEEEE ŞI BEREEEE!” răcnit în microfon în „dulcele grai” death cu o putere de-ţi fugea şi berea din sticlă. După care s-au pus pe cîntat. Chitarele s-au auzit ca naiba, lucru pentru care au şi oprit de vreo două ori concertul, dar vocea... mamă, ce voce! Pe de altă parte, piesele REDOX nu sînt rele deloc, ba chiar sînt destul de elaborate, spre bucuria rockerilor, care au început să-şi agite pletele în neştire. Păcat de (şi, doh!, mă repet) sunetul prost făcut, numai bun să-ţi strice cheful strîns de la idoliţe.

După mine, punctul forte al reprezentaţiei REDOX s-a numit Seven Minutes, o biesă bestială pe care v-o recomand spre ascultare de pe pagina lor de MySpace, deşi nu prea e acelaşi lucru. Cam la fel stau lucrurile şi cu Thrash My Soul, o piesă de excepţie, foarte diferită de celelalte, care, cinstit să fiu, nu s-au ridicat la nivelul acestora două. Oricum, în ciuda pauzelor, REDOX au avut public şi chiar s-a cerut bis, făcîndu-i pe cîţiva glumeţi să strige: „Bis? Bă, ce-au băut aştia?”. Eh, răutăcioşi, dar pe cuvînt: REDOX e o trupă interesantă şi, dacă va continua pe linia pieselor noi, ceva mai diversificate totuşi, cred că vom mai auzi de ea. Dacă aveţi ocazia să-i vedeţi live, nu ezitaţi, chiar merită...


A venit apoi rîndul moldovenilor de la ABNORMYNDEFFECT, adăugaţi în ultimul moment pe afişul evenimentului de către Coro, care i-a sustras din turneul Alcoholocaust Tour, avînd ca scop promovarea ultimului lor album, Betwin. Aici, în LMC, în ciuda insistenţelor prelungite pe probele de sunet, chitarele moldovenilor s-au auzit ca naiba, dar atîta vreme cît băieţii au lecţia bine învăţată, parcă nici urechile noastre nu prea au avut de suferit atît de mult. Moshăiala nu s-a lăsat nici ea aşteptată prea mult şi nici nu prea aveai cum să stai deoparte, pentru că muzica ABNORM... are destule răsturnări şi ruperi de ritm cît să nu te lase indiferent. Vă spun sincer că nu mă aşteptam să-mi placă ABNORM, dar chiar asta s-a întîmplat, devenind astfel prima trupa de grindcore care m-a impresionat live. De exemplu linia de bass de pe Subtil are cursivitatea şi elasticitatea specifică hardcore-ului new yorkez, aici bine proporţionat în raport cu haosul caracteristic muzicii grind. Da, piesa a înnebunit toţi rockerii din sală şi l-a făcut pe Coro să-şi savureze extaziat crowd surfing-ul binemeritat. Ar mai fi şi mesajul vocalului dintre piese: „Vrem să informăm despre ce se întîmplă”. Şi informarea s-a potrivit de minune cu avalanşa bine controlată de decibeli a piesei Cure For The Obscure... Sunetul unei revoluţii? Da, dacă vreţi şi altceva. Alţi muzicieni au ales să tacă, sau mai rău, să se dea cu stăpînirea, dar azi nu este cazul ABNORM, şi nici nu prea are cum să fie. Muzică de protest? Păi, dacă e să-ţi exprimi furia, aceasta este cea mai bună şi zgomotoasă soluţie. „Încercăm şi noi să cîntăm pe cît de brutală este situaţia la noi...” Ce mai e de spus? Prestaţia moldovenilor a fost o descărcare de energie cum rar am mai văzut: a fost atunci şi a fost acolo.


Chiar dacă nu s-a comparat cu intensitatea setului ABNORM, trupa BOLTHARD a arătat ce înseamnă să cînţi cu clasă. Nu prea ai ce reproşa perechii de chitarişti formată din Cătălin şi Adelin, autorii unor armonii foarte frumoase şi extrem de bine gîndite, apreciate chiar şi de cei care îşi vedeau pe margini de discuţii şi bere. Pe bune, BOLTHARD chiar nu te poate lăsa indiferent. Asculaţi I Am, o piesă nervoasă şi incisivă, care alături de foarte accelerata Slave You - poate cea mai bună piesă a lor - te lasă dornic de mai mult. Finalul concertului i-a aparţinut mascatului Adelin cu  două preluări AC/DC, Back In Black şi Highway To Hell, de mare acurateţe. Am fost surprins (dar nu dezamăgit) să aud preluările acestea după setul lor, total diferit şi ca stil şi ca intensitate, dar, dacă mai e nevoie s-o spun, toată rockerimea a luat foc şi a cîntat într-un glas versurile. Sînt buni băieţii de la BOLTHARD şi m-aş bucura să-i mai văd live, pentru că e al naibii de plăcut să auzi instrumentişti buni la treabă... Poate data viitoare vor avea parte şi de ceva mai mult public, îl merită.


După o altă veşnicie petrecută în probe de sunet, tîrziu de tot a intrat pe scenă GOTHIC. Încă de la început au ţinut să-şi ceară scuze pentru lipsa tobarului şi că vor cînta cu un drum machine şi că... Play! Prima piesă a fost chiar Fall of Gods, cea care dă şi numele viitorului album, ce se va lansa în toamnă... Am stat preţ de doar patru piese, căci datorită pauzelor fooooaaarte mari din cursul serii, ora devenise înaintată, nu glumă. Oricum, elementele din compoziţiile GOTHIC au creat o atmosferă foarte plăcută în sală, intimă şi grandioasă în acelaşi timp, deşi interesul publicului (hm, public e mult spus) devenise între timp, foarte scăzut... Chiar şi cei din faţa scenei parcă se legănau cam lipsiţi de vlagă. Îmi cer şi eu scuze pentru că n-am reuşit să stau pînă la capat şi promit să dau mai multă atenţie trupei data viitoare. Poate că ar fi bine ca probele de sunet să se facă mai devreme, nu înainte de intrarea pe scenă a fiecărei formaţii, ce naiba! Credeam că s-a strîns experienţă în LMC. Dar deh, nu se strînge experienţă, nu se strîng nici bănuţii, şi vorba merge, căci ce altă treabă are...


Pe data viitoare, cu mai mult aplomb!