MINISTRY - C*U*LaTour - Sala Petöfi, Budapesta, Ungaria, 8 iulie 2008

Perioada: 08.07.2008
Loc de desfăşurare: Sala Petöfi, Budapesta, Ungaria

Trimite acest articol unui prieten

Trupe participante:
MINISTRY, MANGOD INC.

Concertul a avut loc cu ceva timp în urmă, însă am evitat să am „recţii imediate”. Mă voi explica în cele ce urmează.

Sînt fan al grupului american MINISTRY. For­maţia din Chicago n-are nevoie de prezentare - rol, influenţă - în faţa admiratorilor genului rock şi de aceea voi evita platitudini de genul „regii industrialului”, „tăticii/ bunicii/ pionierii rockului industrial” etc. Acesta este motivul întîrzierii cu care vă parvine această cronică. Am aşteptat ca trecerea timpului să arunce o brumă de obiectivitate peste cele ce vă voi istorisi. Cel puţin asta mi-am dorit.
Ca fan, e greu să fii imparţial sau să le împărtăşeşti altora - fie şi printr-un articol de revistă - impresii de la un concert cu formaţia pe care aştepţi să o vezi de 16 ani. Turneul n-a fost unul oarecare şi, dacă e să dau crezare anun­ţului de pe pagina de internet a formaţiei, a fost cel de adio, de rămas-bun. Care ar fi miza unui asemenea turneu, dacă nu rememorarea, împre­ună cu fanii, a unei istorii de aproape trei dece­nii, o întîlnire de neuitat!

MINISTRY ar fi putut face din acest turneu un triumf, o sărbătoare. Aşa s-ar fi cuvenit. Din păcate, nu s-a întîmplat aşa, căci concertul a fost unul atipic. De aceea voi concluziona încă de aici şi nu în final: concertul a fost prost, salvarea venind cumva de la trupa de deschidere, MANGOD INC., care a lăsat o impresie mai mult decît plăcută.

De ce-a fost un concert prost? Să nu fiu greşit înţeles: s-a auzit tare, s-a auzit bine, ins­tru­mentiştii au cîntat impecabil - Tommy Vic­tor, ex-PRONG, a fost unul dintre chitarişti -, dar... Voi încerca o comparaţie cu trupa de des­chidere, MANGOD INC., maghiară de origine - de limbă engleză (sic!) -, relativ nouă, cu un sunet modern, amintind de PRONG, PERFECT CIRCLE, BLACK LIGHT BURNS sau QUEENS OF THE STONE AGE. Onoarea de a evolua înaintea celor de la MINISTRY probabil că i-a apăsat destul de tare, însă au cîntat bărbă­teşte, rockereşte, onest, au creat atmosferă. Au început metalic şi au în­cheiat într-un ton psihe­delico-ambiental pe sche­let metalic. Albu­mul lor (primit de la basistul vocalist Persoczi Gabor, căruia-i mulţumesc pe această cale), Near Life Experience, face toţi banii. Dacă vor cînta pe undeva prin apropierea voastră, nu-i rataţi!

Atmosferă am aşteptat şi de la MINISTRY şi am aşteptat degea­ba, deşi aveau cu ce s-o creeze şi s-o întreţină. Au început în forţă, atenuată încet-încet de monotonie. Şi au ţinut-o timp de o oră şi jumă­tate în acelaşi tempo. N-am nimic împotriva monotoniei, căci există destui care gestionează cu talent avantajele acestei forme de exprimare. Nu şi MINISTRY. Au cîntat - re­pet, în turneul de adio! - în proporţie de 90% cîntece de pe ultimele trei albume care, fie vorba între noi, sună cam la fel. Bineînţeles, s-au rătăcit şi pe-acolo cîteva piese bune. Nu le-au inclus în playlist. De pe Psalm 69 n-au cîntat decît N.W.O. şi Just One Fix. Şi au fost cele mai vechi piese interpretate în acest con­cert. De pe Dark Side of the Spoon, Filthpig, The Land of Rape and Honey sau Mind Is a Terrible Thing to Taste, nimic. Am ascultat o oră şi jumătate compoziţii recente, crezînd că va urma o a doua parte cu piese de pe albu­mele mai vechi. Nu s-a întîmplat aşa ceva. Au încheiat cu o bucată de pe ultimul al­bum, Cover Up - pe care vi-l recomand! -, alcătuit în întregime din preluări: What a Wonderful World, a lui Luis Armstrong.

Concertul nu s-a amplificat, ca expri­mare muzicală, pe fondul unui proces de uni­formizare ritmică şi al retoricii puse în evi­denţă prin proiecţii, prezente pe toată durata concertului. Discursul imagistic cu Bush, te­rorişti arabi, război şi critica politicii ameri­cane nu ştiu cît de bine prinde la publicul de rock european, care vine la un asemenea concert pentru o trupă recunoscută prin inovaţia muzicală. O întîlnire ratată deci. Jalnic. Mi-au lăsat la despărţire un gust amar. Al Jourgensen a obosit. Cel puţin în ceea ce priveşte MINISTRY. Vom vedea ce va urma.

Mulţumiri lui Tommy Victor, de la care am primit setlist-ul şi o pană, a căror imagine o vedeţi mai sus.