NAPALM DEATH - Becker Brau, Bucureşti, 12 ianuarie 2009

Perioada: 12.01.2009
Loc de desfăşurare: Becker Brau, Bucureşti

Trimite acest articol unui prieten

Trupe participante:
NAPALM DEATH, WARGANISM, TAINE

Patronii localului Becker Brau ne-au obişnuit în ultima vreme cu concerte rock susţinute de nume mari şi, aruncînd o privire pe site-ul clubului, văd că şi în viitor ne sînt rezervate cîteva surprize.

Prima impresie avută cînd am intrat în club a fost aceea de pază ca la Fort Knox. A doua impresie a fost că berea (filtrată, nefiltrată - făcută în ograda proprie) are un preţ astronomic, fără măcar să creeze efectul pe care ţi-l oferă una obişnuită, luată la colţ de stradă, lîngă piaţă. Pe deasupra, pe lîngă bar se tot învîrteau nişte flăcăi de-ai casei, care se tot văitau că „în seara asta e concert cu d-ăia drogaţi”... Mulţumesc, la fel, aş spune. Dar parcă e păcat ca într-un club atît de intens promovat şi bine văzut cum este Becker să n-ai nişte băieţi cu obraz mai subţire şi ceva mai scoşi prin lume. Eh, să trecem însă la concert.

TAINE a început să cînte pe la 20:45 (pe afiş se menţiona ora 19:00 şi berea scumpă... deh!). După degringolada primelor zece minute, sunetul a început să devină ceva mai coerent şi rockerii s-au dezmorţit o leacă. La piese precum Prea mult, Resurrection sau No Personality au ieşit în evidenţă schimbările de ritm, ceva armonii şi solouri de chitare sufocate şi nămolite de aceeaşi veşnică problemă: sunetul prost. Aş zice că celor de la TAINE li s-a făcut o mare nedreptate aici. În plus, ca să-l citez pe Andy (voce): „E foarte greu să deschizi un concert Napalm Death”. Dixit.

După o altă repriză de sonorizări (astea nu se făceau pe timpuri ÎNAINTE de concert pentru fiecare trupă?), au intrat, pe la 20:50, foştii DIES IRAE, acum repachetaţi sub mai puţin rezonantul nume WARGANISM. Chestie de optică. Încă de la primele acorduri s-a cunoscut o îmbunătăţire radicală a sunetului, a doua piesă din playlist, Golem, sunînd ca o lamă de ras învechită, ruginită, dar încă flexibilă şi tăioasă. Rock, nene! Caracteristicile s-au păstrat pînă la sfîrşitul setului (s-a promovat în mare măsură ultimul album, Centipede) dovedind că trupa este destul de matură atît în ceea ce priveşte prezenţa scenică, cît şi execuţia pieselor. Chiar dacă n-am apucat să ascult încă albumul, To Forget, The Strangest Thing şi mai sus-menţionata Golem mi s-au părut de excepţie.


După o altă pauză (o viaţă de om), au intrat veteranii de la NAPALM DEATH. Instantaneu, sala s-a umplut şi moshăiala clasică s-a dezlănţuit, ba chiar pe alocuri au existat cîteva încercări timide de crowd-surfing, asta pînă „s-au sesizat” musculacii, care-au intrat imediat în mijlocul mulţimii, despărţind apele. Acolo au şi rămas pînă la sfîrşitul concertului, zîmbind şi dînd din cap ca tot restul găştii (!). Hmm.


Cu un solist (Barney) în bermude, dar cu o voce de te culegeai de pe pereţi, NAPALM DEATH a dat un nou sens cuvîntului carnagiu. N-am asistat la primul lor concert din ianuarie 2007 de la Preoteasa, însă la Becker Brau am simţit că sunetul macină pereţii. Piese scurte şi brutale, interpretate cu răceală de killeri profesionişti, un vocal cu o voce aproape imposibil de abrazivă, un basist impunător, sunetul perfect, toate m-au făcut să cred că NAPALM DEATH este trupa cap-de-afiş perfectă. Nu prea mai ai ce cînta după ei.


Naşii grindcore-ului au prestat în faţa a 400 de oameni cu energia necesară unui concert de 10.000 de fani, ceea ce spune multe despre trupă. Aş mai menţiona faptul ca există puţine formaţiile al căror respect faţă de cei prezenţi îl simţi imediat, constant şi cu intensitate. În cei 28 de ani de activitate, englezii au învăţat să şi dea ceva înapoi fanilor, ceva ce-şi pot însuşi: respect, sinceritate şi o conştiinţă fără doctrine sau ideologii inutile. Toate astea prin muzică.

Un concert excelent deci, cu un minus pentru eterna sonorizare proastă a trupelor româneşti (în detrimentul lor, pînă la urmă) dar şi pentru servirea de bodegă de la bar.

 
În galeria foto există numeroase imagini de la concert.