OST Mountain Fest 2011 - Valea Cetăţii, Râşnov, 22-24 iulie 2011 (ziua a doua)

Perioada: 23.07.2011
Loc de desfăşurare: Valea Cetăţii, Râşnov

Trimite acest articol unui prieten

Trupe participante:
● scena metal: E-FORCE, KEEP OF KALESSIN, BOLTHARD, WINTERHORDE, MEDIOCRACY, SPIRITUAL RAVISHMENT, L.O.S.T., DELIVER THR GOD, TRUE MIND, APA SÎMBETII
● scena acustică: LAONLYNESS

(continuare de aici)

Sîmbăta a fost ziua de glorie a festivalului – cu măreţul KEEP OF KALESSIN pe post de headliner, cu E-FORCE pe post de post-headliner şi cu o selecţie de trupe româneşti de prima mînă, ce a inclus DELIVER THE GOD, L.O.S.T., SPIRITUAL RAVISHMENT şi MEDIOCRACY. Faptul că n-am amintit de celelalte – APA SÎMBETII, TRUE MIND şi BOLTHARD – n-are legătură cu nici o judecată de valoare. Explicaţia e că – ba din motive obiective, ba din motive subiective – n-am fost acolo la concertele lor. Sorry. LAONLYNESS face parte, ce-i drept, dintr-o categorie mai specială. 

Dintr-o categorie mai specială face parte şi WINTERHORDE. Trupa e una dintre cele mai plictisitoare formaţiuni de black metal din univers. WINTERHORDE are un clip – pentru piesa Hunting The Human, pe care a cîntat-o şi la Râşnov – în care apare foxy lady Angel Ogasta, dar în afară de asta nu văd ce altă scuză mai au pentru a exista. Poanta e că Morgenrot a cîntat pe o korguţă roz ce părea împrumutată de la Avril Lavigne. Deşi Avril parcă n-are clăpar. Sau are? Şi pentru ce poartă Morgenrot, un muzician dintr-o trupă israeliană, un nume ce duce cu gîndul la Nietzsche? Poate pentru a epata burjoazia din Israel. Mi s-a mai năruit în orice caz o prejudecată – că o formaţie de black metal din Orientul Mijlociu trebuie să fie cu necesitate interesantă.

O faină doză de brutalitate s-a dovedit a fi concertul DELIVER THE GOD. Genul acesta de metal „modern” – metalcore, pre numele lui mai cunoscut – sună întotdeauna bine live, cînd e bine făcut, la fel cum sună ieşit din comun de plictisitor cînd e prost făcut. Mie DELIVER THE GOD mi-a plăcut. Mai mult decît PUT SOLNŢA, de exemplu.
 
Dacă cineva a făcut greşeala să citească ce am scris despre Remains Of Pain, a înţeles probabil că n-am căzut pe spate de la album. Nu vreau să retractez nimic, dar concertul L.O.S.T. a fost bun. Cine ştie, poate piesele L.O.S.T. îşi arată adevăratele virtuţi pe scenă. Combinaţia de densitate – death-sitate, ca să fiu spiritual – şi de feeling, de groove, a funcţionat foarte bine live. Mai ales în cazul unor piese ca Becoming A Lie şi This Is My Life. În plus, cînd mi se întîmplă să recunosc imediat piesele de pe un disc pe care nu l-am mai ascultat de luni de zile, tind să pun asta pe seama meritelor muzicii, nu a memoriei personale. Au cîntat şi ei cam două treimi din album – au mai fost O viaţă, Victims, One More Time , Remains Of Pain – plus Independent. Să nu mai zic că vocalistul L.O.S.T. este un tribut adus metalului – poartă numele unui muzician de la SLAYER şi arată parcă ar fi suplinitor în AMON AMARTH.   
 
Oare dacă n-ar exista CONVERGE, ce muzică ar cînta MEDIOCRACY? Bănuiesc că una foarte asemănătoare cu cea pe care o cîntă acum. Căci nu poţi cînta ca MEDIOCRACY decît dacă o faci din inimă [citeşte aici un interviu recent cu trupa]. From your grim heart. A fost o potrivire ciudată că au cîntat imediat după SPIRITUAL RAVISHMENT, căci nu-i chiar nejustificat să te gîndeşti la cele două trupe ca SPIRITUAL RAVISHMENT şi MEDIOCRACY – ambele au debutat în 2010, ambele practică un stil grindcore-esc, ambele o fac la un nivel foarte înalt etc. SPIRITUAL RAVISHMENT a fost, de altfel, în aceeaşi formă ucigaşă ca ultima dată cînd i-am văzut. Se pare că asta e forma lor, indiferent dacă prestează noaptea într-un club sau ziua în aer liber. Sebastian Stancu are aceeaşi atitudine de Anselmo’s got nothing on me şi pe o micro- şi pe o macro-scenă. Parcă de data asta n-a fost Fukushima Nuclear Samurai. Au fost însă bineînţeles Evil Activities şi Hectic. Ce să zic, mi-am cumpărat un tricou SPIRITUAL RAVISHMENT.
 
Live, MEDIOCRACY dă impresia mai degrabă de hardcore decît de metal. Vreau să spun că se mişcă la un nivel de intensitate pe care metalul rar îl atinge. Şi nu mă refer la intensitatea muzicală, ci la cea emoţională. Cine nu aude din muzica asta decît zgomotul, nici nu-şi poate închipuie cît sentiment, cîtă pasiune se ascunde de fapt sub crusta respingătoare a brutalităţii. Ca şi cum riffurile n-ar avea decît o funcţie purificatoare, de distrugere a oricărei falsităţi, ipocrizii, minciuni, pînă în punctul în care, la limita unui urlet nearticulat, autenticitatea şi sinceritatea rămîn singurele posibilităţi.
 
Asta, aşa, la nivel subiectiv. La un nivel mai concret, MEDIOCRACY a cîntat cîteva piese de pe albumul său de debut (Answers, Changes, Suffocation etc.) şi cîteva care nu sînt acolo. La nivelul mesajului, a măcelărit fără jenă cîteva vaci sacre – în speţă religia şi educaţia (by force). În timpul piesei Changes Viez a ieşit cu microfonul în public – mişcare curajoasă, considerînd că scena era îngrădită.
 
În timpul concertului MEDIOCRACY au urcat pe scenă membrii SPIRITUAL RAVISHMENT şi DELIVER THE GOD pentru a cînta împreună Nazi Punks Fuck Off. Au apărut de atunci pe internet o serie de comentarii pe tema asta, din care se vede că multă lume de la noi consideră antifascismul sau o manifestare de political correctness sau, dacă omu’ e mai citit, de comunism. Adică, dacă eşti antifascist trebuie să fii în mod necesar ipocrit sau idiot. Păi, cum eu tot sînt un comunist politically correct, zic că acela a fost unul dintre momentele mari ale festivalului. Bine că a fost filmat.
 
Dacă e adevărat că cei de la KEEP OF KALESSIN sînt staruri rock în Norvegia [citeşte aici un interviu recent cu trupa], n-au ajuns în poziţia aia din greşeală. Şi cred că vor ajunge şi mai departe. Cred că în străduinţa sa de a aduce black metal-ul în mainstream, KEEP OF KALESSIN a recuperat ceva din forţa originară a heavy metal-ului, care lipseşte într-adevăr de la majoritatea trupelor din ziua de azi, indiferent cît de brutale sau extreme ar fi. Poate că Obsidian a avut totuşi în cap o idee cînd a spus că n-a mai auzit o trupă bună de vreo zece ani. Efectul show-ului KEEP OF KALESSIN a fost asemănător cu ceea ce trebuie să fi simţit lumea la primele concerte IRON MAIDEN şi JUDAS PRIEST.
 
Cum era de aşteptat, KEEP OF KALESSIN s-a concentrat ultimele două albume. Sînt şi cele mai bune. Concertul a fost construit aşadar în jurul unor piese precum Kolossus, Ascendant, Judgement sau The Awakening. Nu s-a sfiit să prezinte nici The Dragontower, care este desigur un scuipat pe faţa imaculată a black metal-ului. Pe de altă parte, pentru ca nici puriştii să nu ajungă în pragul sinuciderii, a cîntat şi Come Damnation de pe EP-ul Reclaim.
 
În urma unei schimbări de program, E-FORCE a ajuns să cînte ultima. Majoritatea lumii a plecat după KEEP OF KALESSIN, dar era de aşteptat şi asta. Unii au făcut-o probabil din dezinteres, alţii de oboseală. Am cedat şi eu după vreo patru piese – dintre care două au fost Lobotomized şi Psychopath – deşi muzica tehnică şi rafinată a lui Eric Forrest ar mai fi meritat un efort. Mai ales că, dacă se poate avea încredere în informaţiile de pe net, erau şanse să cînte şi VOIVOD.

E-FORCE

(galerie foto aici)

(va urma)