PARADISE LOST - Romexpo, Bucureşti, 19 ianuarie 2008

Perioada: 19.01.2008
Loc de desfăşurare: Romexpo, Bucureşti

Trimite acest articol unui prieten

Trupe participante:
PARADISE LOST, NEGURĂ BUNGET

PARADISUL pierdut în NEGURI

La complexul expoziţional Romexpo a avut loc, sîmbătă 19 ianuarie 2008, un concert Paradise Lost şi Negură Bunget, extrem de important pentru timişoreni, care au decis să-şi filmeze prestaţia live pentru producerea unui DVD.

Într-o atmosferă liniştită şi fără prea mare zarvă, cu o întîrziere de numai patru minute, impunători ca vechii daci pregătiţi pentru cea mai importantă luptă din viaţa lor, băieţii de la NEGURĂ BUNGET au urcat pe scenă. Publicul, deşi nu foarte numeros, i-a primit cu mare căldură, aşa cum se cade în cazul unei formaţii de talia lor. În mod surprinzător, sunetul a fost de o calitate excepţională, fiecare notă, fiecare vibraţie fiind resimţită de public ca o împărtăşire a tainelor acestui gen de black metal, devenit cu timpul un adevărat black art.

După o scurtă microfonie cauzată de unele probleme tehnice minore, semeţii blackmetalişti au început, într-o linişte mormîntală, să reverse asupra audienţei muzica pe care o promovează. Piesa de deschidere a fost Primul OM, care a pătruns în fiecare suflet din sală, aducîndu-ne pe toţi mai aproape de principiul celor cinci, susţinut de album. Felul în care s-au prezentat în faţa publicului şi tehnica impecabilă de mînuire a unor instrumente care purifică sunetul la extrem au făcut ca prestaţia celor de la Negură Bunget să se ridice la un nivel care transcende rutina cotidiană, iar muzica nu se mai ascultă, ci se simte. În black metal-ul timişorenilor chitara nu este doar un instrument de redare a sunetelor, ci o pîrghie de comunicare fiinţă–spirit, în care notele produse nu ating urechea, ci sufletul. La piese precum Hora soarelui sau A locului, publicul s-a descătuşat în totalitate, strigătele „luptătorilor“ de pe scenă pătrunzînd pînă în străfundurile sufletelor.

Din păcate însă, feedback-ul publicului n-a fost unul cu adevărat uimitor, potrivit pentru viitorul DVD, din cauza numărului redus de spectatori, preferinţele audienţei împărţindu-se inegal, în defavoarea trupei româneşti. Am asistat la o adevărată migrare de forţe la sfîrşitului show-lui Negurii, publicul triplîndu-se o dată cu apariţia britanicilor de la Paradise Lost. Pe de altă parte însă, un lucru îmbucurător a fost eterogenitatea spectatorilor – atît ca vîrstă, cît şi ca preferinţe muzicale – care au venit bucuroşi să-şi arate admiraţia şi respectul pentru o formaţie de talia lui Negură Bunget. Pe lîngă piese precum Înarborat sau Cunoaşterea tăcută, un loc de seamă l-a ocupat albumul ’N Crugu’ Bradului, totul culminînd cu Văzduh şi Ţesarul de lumini.

După aproximativ 90 de minute de astfel de trăiri intense, de contopire a sunetului cu sufletul, scena a fost asediată de britanicii de la PARADISE LOST. Un moment de pauză în care instrumentele inconfundabile ale celor de la Negură Bunget au fost înlocuite cu cele ale legendei paradisului pierdut a dat posibilitatea unei reorganizări de trupe, cei care s-au simţit cu adevărat împliniţi după recitalul românilor lăsîndu-le loc celor care îşi aşteptau favoriţii din Albion. Cum am precizat şi mai devreme, publicul a devenit cu mult mai numeros, mai gălăgios, mai entuziast, însă şi mai puţin spiritual.

Acelaşi sunet impecabil, indiferent de poziţionarea în sală, un joc de lumini impresionant şi un show total făcut de britanici. Cîntarea a debutat cu The Enemy, piesă ce a incendiat Pavilionul 18. Publicul a participat trup şi suflet alături de formaţie la un show „cuminte“, fără incidente, dar cu mult sentiment. Britanicii au avut un setlist bine ales, care a inclus atît compoziţii vechi, cît şi piese de pe ultimul album, In Requiem. Cei prezenţi s-au dovedit foarte receptivi la piese precum As I Die sau Gothic.


Atmosferă senzaţională, public interactiv, artişti care au prestat impecabil, sunet aproape de perfecţiune, organizare excelentă, una dintre cele mai bune decizii fiind acea de a interzice fumatul în interiorul sălii de concert. Numai cuvinte de laudă pentru formaţii, sunetişti, organizatori şi public, un concert care poate fi cotat la un nivel superior al decenţei comportamentale şi calităţii.