PSYCHO SYMPHONY - Club Flex, Arad, 27 martie 2010

Perioada: 27.03.2010
Loc de desfăşurare: Club Flex, Arad

Trimite acest articol unui prieten

Trupe participante:
PSYCHO SYMPHONY, VORTEX

Despre trupa de deschidere în mod normal n-ar merita vorbit. Ţine de umorul situaţiei că, după nume şi după faptul că urmau să cînte înainte de PSYCHO SYMPHONY, am crezut că o fi ceva în genul CORONER-VOIVOD. Păi, n-a fost. Mă întreb totuşi ce-i detemină pe organizatori să invite astfel de cîntători de cover-uri care nu fac altceva decît să-şi bată joc de publicul venit să asculte muzică. Poate că nu-i invită efectiv, poate-i lasă pur şi simplu să cînte, dar nici asta nu schimbă situaţia. Ce au făcut VORTEX cu un Smoke On The Water este greu de descris. Ce poţi să zici? Mare lucru e simţul ruşinii şi ce trist e cînd nu-l ai.
 
PSYCHO SYMPHONY nu sînt o formaţie uşor de prins live. Dacă am înţeles bine, ultima dată au cîntat la Arad în urmă cu cinci ani. Nu ştiu cîţi dintre cei prezenţi la Flex veniseră pentru concert şi cîţi se aflau pur şi simplu acolo. În orice caz, un număr mic de entuziaşti au venit în faţă şi au încercat să mai şi dea din cap la părţile riffuitoare ale muzicii. Ceea ce înseamnă că în cea mai mare parte a timpului stăteau nedumeriţi şi se uitau la muzicieni. Problema cu muzica PSYCHO SYMPHONY, singura, e că este vulnerabilă la slăbiciunile sound-ului. Or, acesta în mod tradiţional nu este la înălţime în Flex. TRUDA, să zicem, poate fi urmărită şi la un radio de buzunar, PSYCHO SYMPHONY nu. Ce-ar fi oare dacă cineva s-ar gîndi să invite astfel de trupe, că multe tot nu sînt în jur, să cînte în locaţii unde se ţin de obicei concerte de jazz? În sala mică a măreţului nostru Palat Cultural, de exemplu. Căci, în mod normal, omul nu umblă la PSYCHO SYMPHONY să bea şi să transpire, ci să urmărească muzica.

A apărut aici nu demult, din tastatura Ilincăi Galea, o cronică foarte bună despre concertul PSYCHO SYMPHONY de la Bucureşti. Multe n-ar fi de adăugat. În afară, poate, de observaţia că publicul de acolo a avut măcar parte de trupe normale de deschidere. La Arad, PSYCHO SYMPHONY a cîntat din nou întregul EP Schizoid, adică Strange Illusion şi minunata Purple Coloured Kingdom. Mi se pare normal ca sho-wul să fie construi în jurul acestora – sînt nu doar mai noi, dar sînt şi construite mai “logic” decît piesele de pe Silent Fall. Ceea ce le face mai uşor de urmărit.

Au mai fost prezentate apoi Abyss şi Instru-Mental, cele două piese noi despre care Emil Gherasim spunea, în interviul acordat Cărţii de nisip, că sînt puncte stabile ale concertelor mai recente. Deşi acestea pot fi ascultate pe net, necunoaşterea lor nu cred că reprezenta o problemă. Muzica trupei din Carei nu funcţionează, în ultimă instanţă, pe baza efectului de identificare directă, ci pe baza virtuozităţii instrumentale, a improvizaţiei şi a deconstruirii structurilor rock clasice. În afară de muzicieni, nu cred că cineva e în stare să memoreze în întregime nici piesele de pe Silent Fall. De pe acesta s-au cîntat, dacă nu mă înşală memoria, chiar primele două, The King şi Temptations, dar în ordine inversă. Silent Fall e un material cu care trebuie umblat cu grijă. Dar adevărul e că oricare piese ar fi ales, tot ţi-ar fi părut rău după celelalte.

În urma bisuirilor, PSYCHO SYMPHONY a încheiat concertul cu un work in progress, o piesă (deocamdată) instrumentală. Deşi nu îmi place să folosesc clişee, concertul a fost un adevărat eveniment muzical.