ROCK NIGHTS FOR LADY'S DAY (Chapter II-I) - Live Metal Club, Bucureşti, 6 martie 2009

Perioada: 06.03.2009
Loc de desfăşurare: Live Metal Club, Bucureşti

Trimite acest articol unui prieten

Trupe participante:
GWYDION, TROOPER, PIATRA, INOPIA

Nu ştiu cum au catalogat organizatorii Rock Nights For Ladie's Night cele două seri ale evenimentului. Una a avut atît de mult public, încît aproape că s-a terminat băutura de la bar, iar în cealaltă a fost mai puţină lume decît la discursul vreunui Napoleon de la Spitalul 9. Dar, de, necunoscute-s căile rockului. Hai să vedem cum s-au desfăşurat lucrurile...
 
În prima seară, seria de concerte dedicate doamnelor şi domnişoarelor (bine... contra sumei de 30 lei la intrare), a început cu INOPIA. Surpriză plăcută şi nu prea. În primul rînd, şi de remarcat, trupa şi-a făcut sunetul cum trebuie de data asta, ceea ce a îmbunătăţit cîntarea în mod serios. Aţi văzut, băieţi (şi fete) ce înseamnă să-ţi faci sunetul bine? Au început cu aceeaşi piesă cu care au deschis la Maraton, Empire Falls, care a sunat compact şi hotărît. O singură observaţie: n-ar fi mai bine dacă Salex Iatma (chitară) şi-ar schimba tonurile? Nu ştiu, întreb şi eu. Chitara rămîne undeva în spate, acoperită de restul instrumentelor şi nu iese în evidenţă deloc. Şi nu cred că e treabă de volum, ci de tonalitate. Păcat, fiindcă pasajele unde s-a auzit au fost mişto.

Drăguţă piesa Epitaph dar şi Beyond Castle's Walls, dedicată domnişoarelor şi doamnelor, o melodie pe care s-au auzit (în sfîrşit!) fermecător de bine vocile Claudiei (clape) şi Georgianei (bass). Bineînţeles că, fiind concert INOPIA, nu putea să lipsească fanul numărul 1 al grupului, dudul care urcă pe scenă şi dă din cap tot timpul. Salve, dude! Esti mare! A propos, trupeţi: reusită piesa nouă, The Siege. Şi, pentru că data trecută am fost nedrept (dar pe drept) cu INOPIA, de data asta am luat şi ceva păreri din public. Ioana ne-a spus: „Mi-a plăcut foarte mult INOPIA. I-am mai văzut live de două ori pînă acum şi tot pentru ei am venit şi în seara asta”. Carmen: „Mi se par bunuţi şi mi se pare că promit... I-am mai ascultat şi în alte concerte... Cum au cîntat acum? La fel.” Alecu: „I-am ascultat pentru prima oară. Nu m-au dat pe spate cu nimic, totuşi sună OK pentru o trupă mică, din underground...”

 
Acuma, nu ştiu cîţi aţi mai ascultat live formaţia PIATRA din Suceava, însă mie mi-au plăcut foarte mult. Cîntat fără efort, curat şi cu mare impact. E cam ceea ce ar fi putut cînta PHOENIX în ziua de azi, dacă nu se lăsau plafonaţi de autosuficienţa aceloraşi piese interpretate de sute de ori în sute de ani. Reuşite şi versurile, în română, şi chiar am rămas surprins să văd că erau cîţiva prin public care cîntau odată cu Bogdan. La un moment dat, o tipă s-a căţărat pe extensia scenei (rămasă de la concertul METHEDRAS, şi care, a propos, este foarte folositoare şi pentru spectatori şi pentru trupe) şi, cu braţele larg desfăcute, hop - stage-diving, cei din faţă chiar purtînd-o puţin pe braţe. Piesele La Apus, Flori de Piatră sau Marele Nimic au setat starea, astfel că la finalul recitalului, se simţea deja în aer că seara va fi reuşită. Au simţit asta şi cei de la PIATRA, care chiar au dat impresia de întîlnire cu prietenii şi muzica bună. Ştiţi, sentimentul ăla că te afli într-o mulţime care e pe cale să petreacă o seară frumoasă.

Mi-au plăcut foarte mult arhaismul şi construcţiile simple şi directe, de maxim efect, ale pieselor PIATRA, un folk metal românesc de cea mai bună calitate. „De ce versuri în limba română?”, l-am întrebat pe Bogdan. „Aşa ne e mai simplu. Vine din suflet şi apoi aşa am compus tot timpul... Sînt, într-adevăr, multe formaţii care folosesc limba engleză, foarte melodică de altfel şi care se potriveşte ca o mănuşă cu metalul... Ei, aici e mai dificil, în limba română. Dar cred că facem o treabă bună.” „Albumul?” „Păi, sperăm ca în toamnă sau în iarnă să-l terminăm.” Eu unul îl aştept cu interes.

 
Pe la 21:30 a urcat pe scenă trupa TROOPER (he, he...). După cum s-a anunţat, cei de la BUCOVINA s-au confruntat cu o problemă destul de gravă (umbla vorba pe la bar), ceva legat de familia unuia dintre membri. Le dorim numai bine şi sperăm să nu fie decît un zvon exagerat. În locul lor, organizatorii, de comun acord cu trupa, au contactat TROOPER-ii, care au răspuns imediat, deşi, ne-a spus Coiotu’, Balauru’ avea şi el ceva probleme, însă au sărit fără discuţie în ajutorul evenimentului şi al colegilor de la BUCOVINA. Frăţia funcţionează şi e puternică. Ce pot spune despre concertul TROOPER? Toată lumea ştie că îşi fac treaba bine şi că sună aproape perfect întotdeauna. Se cunosc multele concerte din CV-ul grupului (peste 200), dar şi profesionalismul căpătat de-a lungul timpului.

Au luat foc toţi din sală la O viaţă este prea mult, Old School Baby a dat cu rock'n'roll în toată suflarea şi, la prezentarea trupei, Coiotu’ cred că a ridicat ceva păr de pe braţe cu vocea, pentru că a urlat de mai avea puţin şi spărgea sticlele de bere de pe mese. Cei din faţa scenei au dat atît de tare din cap la Strigăt încît cred că nu vor mai gîndi coerent cîteva zile. Mai slăbuţe mi s-au părut baladele, dar de, este rock fo' da ladies. Per total, super show, oricum. Matei, un alt rocker venit la concert, ne-a zis: „Foarte mişto! Au ştiut să facă atmosferă, au cîntat toate hit-urile lor şi, s-a văzut, este o trupă foarte îndrăgită.” După concertul TROOPER am mers să vorbesc puţin cu Coiotu’, şi ce ne-a declarat puteţi citi aici.

 
Ultima formaţie a serii a fost GWYDION, din Portugalia. După o lunguţă introducere atmosferică de pe minidisc, aplaudată pe bune de cei prezenţi, portughezii au intrat în pîine cu furie, dar... ghinion cu microfoniile care le-au însoţit aproape tot setul. Şi, dacă tot sîntem la sunet, instrumentele au părut o pastă audio amorfă, doar tobele avînd o oarecare coerenţă. Totuşi, din ruperile de ritm şi din ce s-a mai auzit bine pe acolo, s-a remarcat experienţa de 13 ani a trupei. Muzica? Un viking metal cu destulă forţă în livrare, dar, spre deosebire de TROOPER, dinaintea lor, GWYDION parcă au ignorat total legea numărul 1 a metal / rockului din Fur TV: „PLAY IT FUCKIN' LOUD!” Chiar au fost prea blînzi, grijulii parcă să nu ne rănească urechile. N-aş putea spune că am rămas impresionat de ceea ce cîntă GWYDION live. Poate în turneul din vară, atunci cînd vor ajunge, pe 17 şi pe 18 august, la Oradea şi la Baia Mare, vor avea parte de un sunet mai bun. Îmi pare rău pentru o trupă de aşa magnitudine care vine la noi şi nu-i iese concertul cum trebuie.

GWYDION

(galerie foto aici)

Oricum, per total, seara a fost un succes şi toţi cei prezenţi pot spune asta, sînt sigur. Din păcate, lucrurile n-au stat la fel şi în a doua zi...