ROCK RIVER FESTIVAL 2009 - Portul Vechi, Cernavodă, 10-12 iulie 2009

Perioada: 10-12.07.2009
Loc de desfăşurare: Portul Vechi, Cernavodă

Trimite acest articol unui prieten

Trupe participante:
10 iulie - MAGICA, TRUE MIND, HIGHLIGHT KENOSIS, 9,7 RICHTER, A.L.E., TOY MACHINES
11 iulie - TRUDA, AKRAL NECROSIS, L.O.S.T., INOPIA, BUCIUM
12 iulie - HATHOR, N.O.X., OLD NO. 7, ERA DECAY, APOCALIPS, HUSH

În perioada 10-12 iulie a avut loc la Cernavodă, în zona Portului Vechi, prima ediţie a festivalului Rock River, organizat de Primăria oraşului, în colaborare cu Skwba Art, Stay Metal Forever! şi Epoca Metalelor. Cel mai simplu reper pentru a identifica spaţiul de desfăşurare este podul Anghel Saligny, peste care treceam cu toţii în drum spre Vama Veche, în vagoanele zăngănitoare ale CFR-ului.

Timp de trei zile deci, oraşul de pe Dunăre a fost gazda a optsprezece trupe din aria metalelor, a fanilor acestora şi chiar a curioşilor, căci intrarea liberă a constituit, pentru unii, un motiv suficient de a trece măcar pe acolo, chiar dacă a plouat aproape non-stop. În fond, ploaia înseamnă, nu-i aşa, belşug, aşa că de ce ne-ar descuraja.


vineri, 10 iulie
Primii cinci oameni, plini de viaţă, şi-au făcut apariţia încă de la şapte dimineaţa, explorînd zona cu interes, urmaţi la scurt timp de mulţi alţii. Ploaia însă a reuşit să dea peste cap planurile organizatorilor, care anunţaseră ca oră de începere 19:00. Compania de sunet, Mix Music, a izbutit să termine amenajarea scenei tocmai la 19:40, cînd a urcat pe scenă, pentru proba de sunet, prima trupă, TOY MACHINES din Suceava.

La 20:10 chiar au deschis festivalul, nu înainte de a cere clemenţă din partea publicului, pe motiv de lipsă de experienţă. Alternative metal-ul lor, condimentat cu cîţiva stropi de psychedelic, au adunat cam douăzeci de susţinători în faţa scenei, care au aplaudat destul de firav. Ceilalţi pletoşi prezenţi forfoteau pe la terase bîndu-şi berile, pentru a-şi face curaj să-şi instaleze corturile în zona de campare.

A doua trupă, A.L.E. din Cluj Napoca (heavy metal cu influenţe thrash), a atras un număr mai mare de oameni, debutînd cu un cover bine primit şi apreciat: Born to be Wild (STEPPENWOLF). Au curs apoi, rînd pe rînd, şase piese proprii: Wait, Made in China, Be Yourself, Whole Lotta Rosie, Love Rampage şi I’ll Remember. Recitalul de treizeci de minute s-a încheiat cu o altă preluare bine realizată: Get the Fuck Out (SKID ROW). Nu pot să mai adaug decît „Bravo A.L.E.!”.

La 21:45, în aplauzele celor aproximativ 50 de oameni din faţa scenei şi sub privirile celor o sută care împînziseră terasele, dar şi ale celor încă vreo cincizeci de curioşi ce se învîrteau prin zonă, au pornit la atac bucureştenii de la 9.7 RICHTER (heavy / thrash metal). Curat şi în forţă, ca de obicei.

HIGHLIGHT KENOSIS (progressive metal) şi-a început recitalul la 22:35. Solista vocală Maria Stoica i-a întîmpinat pe cei prezenţi cu un salut călduros, adaptîndu-se la situaţie: „Bună seara, dragi rockeri! Bună seara, dragi manelişti!”. De unde pînă unde? Ei bine, încă de la începutul festivalului în zonă şi-au făcut apariţia o serie de curioşi, evident nu ascultători de metale, de vreme ce din maşinile lor răzbăteau pînă departe manele. Dac-aş fi optimistă, aş spune că „baia” de rock pe care au suportat-o s-ar putea să le fi făcut bine.


A urmat MAGICA din Constanţa, capul de afiş al serii, care a cîntat timp de 45 de minute în prezenţa a mai bine de 200 de persoane, dintre care cel puţin jumătate nu s-au clintit din faţa scenei pe parcursul show-ului. Fanii le-au scandat numele încă de la proba de sunet şi au cîntat alături de trupă toate cele şapte piese din playlist: Bind You Forever, Shallow Grave, This Is Who I Am, Don’t Wanna Kill, Black Lace, Ice Queen şi Witch’s Broom.


TRUE MIND a încheiat prima seară, ceea ce i-a dezavantajat pe braşoveni, căci vrînd-nevrînd s-au limitat la patru piese, pentru a nu depăşi ora maximă permisă de lege pentru evenimentele desfăşurate în aer liber: Fire in the Hole, Apus, Stop Killing Them şi Tainted Angel. Cu toate acestea, au lăsat o impresie plăcută şi şi-au cîştigat noi fani.


sîmbătă, 11 iulie
A doua zi de festival a dat cele mai multe bătăi de cap organizatorilor, trupelor şi publicului, din cauza timpului nefavorabil. Dimineaţa a domnit o arşiţă greu de suportat, pentru ca la prînz să se dezlănţuie furtuna, iar ploaia care a însoţit-o nu s-a oprit pînă a doua zi. Iată, deci, că nici măcar vara nu mai e ca vara.

Păcat, pentru că lucrurile păreau să se îndrepte, audienţa crescînd la un moment dat pînă aproape de 400 de persoane, dintre care însă foarte puţine au rezistat pînă la final. În plus, structura s-a omogenizat, procentul celor vizaţi şi avizaţi fiind covîrşitor. Curiozitatea are şi ea limitele ei.

Primii s-au aventurat pe scenă, la 19:25, bucureştenii de la BUCIUM (folk / progressive rock). Dacă cele dintîi acorduri au surprins în prima linie doar vreo treizeci de persoane, la jumătatea recitalului numărul se dublase.

A urmat INOPIA (symphonic epic metal), căreia i-a revenit dificila misiune de a reţine publicul, în ciuda averselor violente de ploaie. Nu cred să uite vreodată bucureştenii nici probele de sunet, nici cîntarea propriu-zisă, adevărate teste de anduranţă şi tenacitate. Avînd ca fundal fulgere şi tunete greu de obţinut chiar pe bani grei de la o firmă specializată, INOPIA şi-a luat inima în dinţi şi a început concertul la 20:30. Cei aproape 40 de fani care au rezistat eroic, pletoşind în plin potop alături de Salex, Ştefan, Gomez, Andrei, Claudia, Georgiana şi Teo merită premii individuale şi de grup.


Timp de treizeci de minute au răsunat pînă departe, pe Dunăre, piese de pe noul album, Monuments of Sadness: Empire Falls, Requiem, Beyond The Catle’s Walls, Tribute, Abigor şi Epitaph. Din spirit de solidaritate, firesc de altfel în astfel de situaţii, Salex (chitară) şi Ştefan (voce) s-au avîntat şi ei, fără să ezite, în ploaie, alături de fani. Ceilalţi spectatori i-au urmărit (cu atenţie? cu interes?) de sub umbrelele teraselor.

La ora 21:00, Sorin a.k.a Skwba, care s-a dedicat cu trup şi suflet organizării festivalului, a urcat pe scenă şi a anunţat oprirea temporară a concertului, condiţiile meteo depăşind nivelul „deranjant” şi ajungînd la „periculos”.

Spre satisfacţia tuturor, pe la 21:45 ploaia s-a mai potolit, astfel că L.O.S.T. (melodic death metal) a putut să-şi înceapă recitalul. Experienţa şi-a pus amprenta în mod evident asupra prestaţiei trupei bucureştene, iar rockerii au strîns din nou rîndurile.

Headlinerii serii au fost clujenii de la TRUDA (death metal, hardcore), care prin energia lor i-au făcut pe toţi să uite ploaia. Timp de 45 de minute, cei aproape 70 de fani care-i aşteptaseră răbdători s-au dezlănţuit exploziv, aşa cum le stă bine unor rockeri. N-au lipsit nici de-astă dată remarcile lor picante, dar originale, care trezesc de fiecare dată buna dispoziţie. No… asta o fost TRUDA.


AKRAL NECROSIS (black metal), o trupă care şi-a confirmat deja potenţialul în numeroase concerte, s-a remarcat prin costumaţia aparte şi prin feţele pictate, dar şi prin prestaţia remarcabilă, chiar dacă lui Vic i s-a rupt o coardă de la chitară chiar de la prima piesă. Playlist-ul lor a cuprins şase piese: Unveiling Deconstruction Part II, House of Slavery, Now Descends, The Angel, The Unveiling Deconstruction Part I, Slay The Whore.


Şi în această seară legea, dar şi vremea nefavorabilă, au schimbat programul, mai radical însă decît vineri: constănţenii de la CADAVRUL (death metal, grindcore) n-au mai cîntat deloc. Organizatorii şi-au cerut scuze pentru situaţia neplăcută, chiar dacă vina nu le aparţinea deloc.


duminică, 12 iulie
A treia zi de festival ne-a găsit muraţi, dar optimişti, căci, nu-i aşa, „noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă…”. Asta au gîndit probabil cei vreo 300 de spectatori, dintre care destul de mulţi, mai mulţi decît în zilele anterioare, au venit mînaţi de sloganul „dacă-i gratis, cu plăcere”, chiar dacă n-aveau nici o legătură cu ce se întîmpla acolo.

După un rodaj de două zile, iată că recitalurile au început chiar la ora anunţată în program, 19:00, iar prima trupă a fost HUSH (rock  alternativ) din Bucureşti, urmată, după o jumătate de oră, de timişorenii de la APOCALIPS. În faţa scenei se aflau în jur de 20 de oameni, majoritatea din afara publicului ţintă, aşa că reacţiile la Phobia, cover KREATOR, nu puteau fi entuziaste.

ERA DECAY (death metal), o trupă tînără din Suceava, a inserat la rîndul ei două cover-uri printre piesele cîntate, o dovadă de curaj pînă la urmă, avînd în vederea sonoritatea numelor: TURBONEGRO - I Got Erection şi AMON AMARTH - Pursuit of Vikings.


Pot spune că OLD NO. 7 din Constanţa m-a uimit cu adevărat, timp de 30 de minute interpretînd impecabil – repet, impecabil - compoziţii din repertoriul BLACK SABBATH şi DIO. Încă de la primele acorduri de la Holy Diver, cunoscătorii au început să se apropie de scenă, mai mulţi, tot mai mulţi pe măsură ce piesele curgeau. Sincere felicitări, OLD. NO 7!

Capul de afiş al serii a fost HATHOR (black / death metal) din Galaţi. Sunet excelent, prestaţie în forţă, care a reuşit să despartă apele. Adică? Adică dacă localnicii curioşi au suportat relativ bine trupele de pînă atunci, la HATHOR neavizaţii s-au retras în pas vioi spre mici şi bere, lăsînd loc pletoşilor.


N.O.X (death metal) din Constanţa a tras cortina festivalului.

Merită amintit că la această primă ediţie Rock River a existat şi o scenă mică, unde membrii mai multor formaţii au participat la un jam session alături de membrii Un Bre (Oana, Skwba şi Fiu’). Un after party de amintit peste ani pentru rockerii aflaţi în aria teraselor M.A.T.A & Stay Metal.

Nu pot încheia înainte de a istorisi o întîmplare interesantă. Dintr-un motiv sau altul, am întrebat un comerciant din Cernavodă ce părere are despre rockeri. Mi-a răspuns exact cum îmi doream: „E prima oară cînd iau contact cu rockerii. Am avut o părere proastă despre rockeri pînă azi, cînd ditamai namila cu plete vine şi-mi zice «sărut mîna» şi-mi cere politicos informaţii despre produsul pe care vrea să-l cumpere”.

Deci festivalul şi-a atins şi acest scop, de promovare a mişcării. Aştept cu interes următoarele ediţii.

Stay Metal Forever!