Rock The City 2011 - Piaţa Constituţiei, Bucureşti, 1-3 iulie 2011 (ziua a doua)

Perioada: 02.07.2011
Loc de desfăşurare: Piaţa Constituţiei, Bucureşti

Trimite acest articol unui prieten

Trupe participante:
MIKE AND THE MECHANICS, SABATON, VOODOO, MONARCHY, BOON

(continuare de aici)


ZIUA A DOUA
Deschizătorii

VOODOO, MONARCHY şi BOON. Poate că meritau mai mult. Pentru că, din cauza formaţiilor alese, la SABATON, adevăratul cap de afiş al serii, n-au fost cu mult peste 1.000 de oameni, mai ales că SABATON mai cîntase la Bucureşti în toamna lui 2010. Implicit, din acei o mie şi ceva care aveau bilet pentru SABATON, n-au venit mai mult de 200-300 ca să vadă formaţiile din deschidere. Şi a fost păcat, pentru că n-au fost formaţii de duzină chemate de umplutură, ci chiar au sunat bine. Nu senzaţional, dar bine. VOODOO este o formaţie în care la tobe evoluează fiul lui Nelu Dumitrescu de la IRIS, iar la voce găsim un negru cu codiţe. Imaginea vocalistului ne duce mai degrabă la justificarea numelui trupei decît la muzica rock. Şi cu toate astea, VOODOO nu cîntă reggae, ci ceva spre heavy metal. MONARCHY e deja cunoscută, BOON e de asemenea pe felia heavy. Cum heavy metal-ul este un gen care permite multe şi nu plictiseşte, nici aceste trei formaţii n-au plictisit, ci din contră. Cine a venit ca să asculte muzică, chiar a ascultat muzică. Sunetul n-a fost cel mai bun la trupele din deschidere, aşa cum se întîmplă deseori. M-a enervat Dragoş, care a uitat că mai are multe reîncarnări de parcurs pînă să ajungă să cînte cu MONARCHY în faţa unui public care nu înţelege româna şi preferă adresarea în limba engleză.
 

„Pa-pa, Roach!” „Pa-pa, Marcel Avram!”

Capul de afiş din a doua zi trebuia să fie PAPA ROACH. N-a mai fost. Spre satisfacţia multora, care au crezut că astfel o să cînte SABATON mai mult. Evident, mă refer la metalişti, care s-au simţit destul de nedreptăţiţi anul acesta. Alţii, care n-au legătură cu metalul, au suspinat. Iar organizatorii ne-au oferit o explicaţie surprinzătoare. Citez: Din cauza unor probleme logistice cu care s-a confruntat echipa de producţie a turneului, trupa PAPA ROACH a anulat o serie de concerte, printre care şi concertul din România. Şi uite-aşa îşi dă Marcel Avram cu stîngu-n dreptul. Pentru că, urmărind programul concertelor formaţiei PAPA ROACH, observăm că în ziua în care ar fi trebuit să cînte la Bucureşti, trupa americană a găsit că e mult mai interesant să o facă la Berlin. Ba mai mult, a cîntat şnur şi înainte şi după aceea: 29 iunie la Kiev, 30 iunie la Varşovia, 3 iulie la Twistringen, 5 iulie la Tilburg. Deci nici gînd de anulat concerte la rînd, ci: ori minciună Marcel Avram, ori condiţiile logistice oferite de Marcel Avram au fost atît de proaste, încît PAPA ROACH nici n-a vrut să audă de România.
 

Omagiu organului lui Joakim

SABATON s-a pomenit cu un cadou neaşteptat. Datorită penuriei de spectatori, organizatorii au deschis Golden Circle pentru toată lumea. Şi aproape toată lumea a văzut SABATON din Golden Circle, deşi mulţi plătiseră doar pentru Normal Circle. Au fost mai mulţi decît la concertul SABATON din The Silver Church Club, dar, datorită întinderii locaţiei şi a suprafeţei neocupate imense, recitalul trupei a avut un aspect intim. Avînd toată piaţa la dispoziţie şi cîntînd doar pentru o zonă restrînsă din faţa scenei (restrînsă raportat la dimensiunea pieţei), impresia era că SABATON cîntă pentru o mînă de prieteni. Joakim Broden s-a purtat foarte prietenos cu publicul, dar în realitate n-a fost chiar atît de încîntat. Ca şi în noiembrie 2010, pe pagina de Facebook sînt lăudate alte concerte, nu şi cel de la Bucureşti. Nici nu avea de ce. SABATON a fost invitată să cînte la un festival de amploare şi s-a trezit în faţa a o mie şi ceva de persoane. În plus, a avut de îndurat umilinţa de a cînta în deschiderea uneii formaţii de muzică disco. Deşi, din punctul meu de vedere, SABATON a fost capul de afis al celei de-a doua zi de festival, iar organizatorii au avut grijă ca rockerii să nu piardă ultimele metrouri sau autobuze şi au programat o formaţie disco la sfîrşitul programului, după headliner. Aşa, să plătească discomanii taxiul!

Joakim avea chef  de glume, ca de obicei, s-a apucat să discute cu publicul despre bere şi despre cît să nu bea ca să nu se îmbete, şi-a turnat şi o sticlă în cap şi a oferit deliciul serii, involuntar.

Concertul a început cu The Final Countdown, înregistrată. SABATON a oferit un repertoriu comparabil cu cel de anul trecut. A cîntat 40 to 1, Cliffs Of Gallipoli, Panzer Batallion, Primo Victoria, dar şi Metal Machine. Înainte de Metal Machine, lui Joakim i s-au rupt pantalonii, pe o porţiune lungă, de-a lungul coapsei, pe interior. S-o fi ruşinat băiatul că i s-au văzut chiloţii? Deloc. S-a prins relativ tîrziu, dar a avut puterea să glumească inteligent. A arătat lumii ce s-a întîmplat şi a spus că acolo este penisul lui, care are nevoie de aer. Şi ca urmare primeşte aer condiţionat. Apoi a anunţat că vine un cîntec care este exact despre penisul lui, adică Metal Machine. Prea subtil pentru mine. Normal era să-i zică Baladă pentru ăla micu’, Rapsodia Ully sau, ca să înţeleagă tot globalizatul, Dickinsong. Aşa, Metal Machine şi deja mă gîndesc cu groază ce înseamnă să fii amanta lui. Băi, nene, din metal? Păi tendinţa mondială este să se înlocuiască metalul cu plasticul sau, şi mai bine, cu materiale compozite. Nu, la Joakim e din metal. Şi mai merge şi automat. Că e maşină. Şi ce se întîmplă cînd se defectează? Vin mecanicii. Care mecanici? Cum care mecanici? Ai lu' Mişu.

 
MIŞU ŞI MECANICII

N-am înţeles gestul lui Marcel Avram de a se prezenta personal la scenă şi de a da dispoziţie să nu se mai permită accesul la Golden Circle celor care au bilet numai pentru Normal Circle în timpul concertului MIKE AND THE MECHANICS. Stai, tată, că oricum nu era nimic de văzut. Cei care ascultă aşa ceva oricum sînt oameni liniştiţi, cu reumatism, cu gută, cu artroză, cu ceva scolioză, nu le arde de pogo sau de îmbulzeală în faţa scenei. Să vadă ce? Pe muzicienii care interpretează hit-urile care le-au încîntat tinereţea? Da, dar nu ei le interpretau la vremea aia. MIŞU ŞI MECANICII arată ca o formaţie de preluări, pentru că în afară de Mike Rutherford, care a infiinţat formaţia în 1985, mai e un mecanic la tobe din 1995 şi încă patru mecanici angajaţi în 2010. Inclusiv cei doi care fac vocea. Vocea care face diferenţa. De ce să te îmbulzeşti? Să asculţi cum nişte unii cîntă hit-uri de acum 25 de ani? Păi asta poţi asculta şi la anumite cîrciumi sau nunţi.

Cine a auzit pînă acum cîteva săptămîni de ROACHFORD? Probabil nimeni. Este o formaţie obscură şi ar fi rămas aşa, dacă Andrew Roachford n-ar cînta şi în MIKE AND THE MECHANICS. Preţul acestei colaborări: s-au cîntat două preluări ROACHFORD, dintre care una chiar la bis. E minunat să vii la un concert MIKE AND THE MECHANICS şi să-l asculţi pe Andrew Roachford cîntînd piese ROACHFORD. În compensare au fost şi I Can't Dance şi Follow Me, Follow You, lansate iniţial de GENESIS, formaţie la a cărei înfiinţare a pus umărul şi patronul de service, Mike Rutherford. Şi au mai fost şi Over My Shoulder şi All I Need Is A Miracle, ca să se simtă şi fanii Mirabelei Dauer mulţumiţi că au avut de ce să vină la un festival rock.

(continuare)