SONIPHERE FESTIVAL 2010 (TUBORG GREEN FEST) – Romexpo, Bucureşti, 26 iunie 2010 – a doua zi

Perioada: 26.06.2010
Loc de desfăşurare: Romexpo, Bucureşti

Trimite acest articol unui prieten

Trupe participante:
METALLICA, SLAYER, MEGADETH, ANTHRAX, VIŢA DE VIE

Poate că pentru mulţi ce stăteau în expectativă cu luni de zile înaintea evenimentului, data de 26 iunie era cea mai importantă din tot festivalul Sonisphere, căci aceasta coincidea cu turneul For The First Time in History: The Big Four Live, ce reunea pionierii thrash metal-ului nord-american pe o singură scenă: ANTHRAX, MEGADETH, SLAYER şi METALLICA. O astfel de „reuniune de clasă” părea de neimaginat acum 20 de ani, mai ales în România, însă la Bucureşti pe 26 iunie s-a scris istorie.

Nu-mi dau seama din ce considerente s-a ales VIŢA DE VIE să cînte în deschidere la aceşti Patru Mari, avînd în vedere cel puţin divergenţele de stil. În contextul de faţă s-ar fi pliat mai bine line-up-ului un TROOPER sau ALTAR, sau, de ce nu, o trupă de metal extrem, cum a fost în cazul Poloniei, unde BEHEMOTH a deschis show-ul celor patru. S-au făcut simţite urmele unor emoţii din partea primei trupe româneşti ce a cîntat la Sonisphere, Adi Despot ţinînd să mulţumească publicului pentru susţinere.

A urmat ANTHRAX, aflată la prima prestaţie în România şi la ultimul turneu din carieră, un adevărat privilegiu pentru fani că i-au mai putut vedea şi nu în orice componenţă, ci în cea cu consacratul vocal Joey Belladonna. Din păcate, trupa a fost dezavantajată, avînd la dispoziţie doar 45 de minute, faţă de o oră (MEGADETH, SLAYER), respectiv două (METALLICA), însă a compensat din plin printr-un setlist dens şi interpretat în forţă, enumerînd printre altele Caught in a Mosh, Got the Time (cover Joe Jackson), Madhouse, Be All, End All, Antisocial (cover TRUST), Indians (piesa la care Joey a apărut pe scenă cu celebrele sale pene de indian), Medusa, Metal Thrashing Mad, I Am The Law. Feedback-ul din partea celor 30.000 de suflete a fost năvalnic.

După o pauză de cinci ani, publicul român a revăzut MEGADETH, într-o formulă ce părea de neconceput pentru majoritatea fanilor: în deschidere la (SLAYER şi) METALLICA. Dată fiind această situaţie, a avut de suferit şi sunetul, acesta nefiind la înălţimea trupelor ce urmau pe scenă. Cu toate astea, Dave&co. au oferit un show echilibrat, cam sec ca prezenţă de spirit, însă muzical excelent, fiind primul concert din România cu Chris Broderick la chitară. A fost promovat şi mult aclamatul ultim album Endgame din 2009, nominalizat la Grammy. Setlistul a fost următorul: Holy Wars… The Punishment Due, Hangar 18, Headcrusher, In My Darkest Hour, Skin O’ My Teeth, A Tout Le Monde, Hook In Mouth, Trust, Sweating Bullets, Symphony Of Destruction, iar la bis: Peace Sells şi She-Wolf.

Marea mosheală a început odată cu SLAYER, aceştia deschizînd show-ul cu title-track-ul albumului nou, iadul dezlănţuit în rîndul publicului solicitînd intervenţia agenţilor de pază de la BGS, de altfel singurul incident de acest gen din tot festivalul. Sunetul a fost clar şi puternic, simţindu-se adiţia a 30 de boxe, aduse de Kerry King&co. SLAYER a demostrat încă o dată că merită titulatura de cea mai extremă din cele patru trupe de thrash prezente pe scenă, nefiind de mirare că a reprezentat o continuă sursă de inspiraţie şi pentru multe trupe de metal extrem (thrash, thrash / death şi death). Soundtrack-ul acestui măcel a fost: World Painted Blood, Jihad, War Ensemble, Hate Worldwide, Seasons in the Abyss, Angel of Death, Beauty Through Order, Disciple, Mandatory Suicide, Chemical Warfare, South of Heaven şi Raining Blood.

Headlinerii serii au fost METALLICA, recitalul lor, întins pe durata a două ore, a început cu puţin timp după ora 21:00, după circa 50 minute de pregătiri ce au urmat concertului SLAYER. A fost un show extins stilistic, mulţi fani spunînd că a fost mai bun decît acum doi ani, setlist-ul incluzînd şi piese de pe ultimul album (Death Magnetic - 2008), plus un cover QUEEN. Cum ne-am aşteptat, sunetul a fost cristal, iar sincronizarea cu efectele pirotehnice impecabilă. O singură scăpare a fost deja celebra confuzie Bucharest-Budapest, Hetfield repetînd apoi cu fiecare ocazie Bucharest, pentru a-şi suprascrie greşeala. Frontman-ul a ţinut să specifice că a fost o zi în care „s-a scris istorie”, mulţumind organizatorilor, dar şi colegilor de breaslă, celor trei din Big Four. Am avut parte de o droaie de piese: Creeping Death, For Whom The Bell Tolls, Fuel, Disposable Heroes, Fade To Black, That Was Just Your Life, Cyanide, Sad But True, Welcome Home (Sanitarium), All Nightmare Long, One, Master Of Puppets, Fight Fire With Fire, Nothing Else Matters, Enter Sandman, Stone Cold Crazy, Hit The Lights, Seek & Destroy, toate interpretate fără cusur.

Într-un fel cu totul maiestuos s-a terminat a doua seară Sonisphere, fiind după mulţi highlight-ul festivalului, însă aceasta a fost doar liniştea de dinaintea furtunii teutone...