MEDIOCRACY (Rom) - Asoma

Casa de discuri: Asiluum Arts
Format: CD
Gen: crustcore
Ţara de origine: România
Data lansării: 11.09.2011
Distribuit in România de:

Trimite acest articol unui prieten

Playlist:
01. Standard Procedure
02. Age of War
03. On the Outside
04. Lie Simple Minds
05. Destroy / Rebuild
06. Education by Force
07. Time Will End
08. Final Stand

- înregistrat, mixat şi masterizat de Marius Costache
- produs de MEDIOCRACY
- texte: Viez

Componenţă:

• Viez (voce)
• Radu (chitară)
• Costin (chitară)
• Dop (bass)
• Para (baterie, percuţie)

2010 a fost un an interesant pentru metalul românesc. Ca şi cum dialectica s-ar fi pus în sfîrşit în mişcare, cantitatea s-a transformat subit în calitate şi au început să apară, unul după altul, o serie de albume de un nivel calitativ practic nemaiauzit pînă atunci în România. Mi se pare semnificativ că o serie dintre acestea au fost albume de debut – WHITE WALLS, SPIRITUAL RAVISHMENT, KISTVAEN, ALTERNATIV QUARTET, MEDIOCRACY (ALTERNATIV QUARTET nu este desigur o trupă de metal, am introdus-o aici prin efracţie, dar cred că merită să facă parte din orice listă de acest gen). În treacăt fie spus, două dintre albumele menţionate s-au născut graţie activităţii binecuvîntate a label-ului Asiluum. În 2011 fenomenul nu s-a repetat. S-o fi blocat dialectica. Trupele amintite lucrează însă cu diligenţă la consolidarea poziţiei lor – prin concerte, respectiv, în cazul AQ şi MEDIOCRACY, printr-un al doilea album.
 
Am crezut pînă nu demult – prejudecată scuzabilă, dar complet greşită – că sînt lucruri mari de aşteptat de la trupele din fostul bloc comunist sau, în general, din zonele defavorizate economic, politic şi cultural. Că, fiind împiedicate mult timp să se exprime liber, acestea se vor arunca cu o foame uriaşă asupra noilor posibilităţi şi vor fi descătuşate astfel energii creatoare titanice. Că frustrarea marginalităţii (marginalizării) se va traduce într-o dorinţă sălbatică de afirmare. De fapt, nu se întîmplă aşa decît foarte rar. Muzica cea mai interesantă provine în continuare de la „centru” – care o fi acesta, Anglia, America, Norvegia. Nu s-a întîmplat altceva decît că trupele din Interzonă au căpătat acces – limitat – la circulaţia internaţională a muzicii.
 
Există însă, ca întotdeauna, şi excepţii. MEDIOCRACY, de pildă. Nu de la MEDIOCRACY va porni următoarea revoluţie muzicală, datorită în parte faptului că următoarea revoluţie muzicală nu va mai avea loc. Muzica MEDIOCRACY are însă un fel de caracter definitiv. Ea pare a fi pur şi simplu expresia perfectă a unei pasiuni. În acest sens, ea este cu adevărat „extremă”, extremistă chiar – extremist fiind şi acela care nu acceptă nici un compromis cu mediocritatea emoţională şi morală, a sa şi a altora. Muzica MEDIOCRACY este caracterizată astfel de un soi de puritate, care rar poate fi întîlnită la acest gen de muzică (metal, crustcore, n-are importanţă.) Este greu ca în Destroy / Rebuild, Education By Force sau Final Stand să nu auzi tînjirea după ceva ce este dincolo de toată această ruină care ne înconjoară. Cine nu aude în riffurile chinuite, nu o dată disonante, decît agresivitate, să asculte mai bine CANNIBAL CORPSE.
 
Human Progress – Endless Regress a fost înregistrat live in the studio şi, după cum au dezvăluit membrii formaţiei într-un interviu publicat chiar pe Cartea de Nisip (aici), oarecum în grabă. Aceste circumstanţe contribuie pînă la urmă la valoarea albumului, căci, orice formă va lua de acum înainte discografia MEDIOCRACY este puţin probabil ca trupa să mai scoată vreodată ceva ce să respire atîta spontaneitate. Din această perspectivă, Human Progress – Endless Regress rămîne de nedepăşit. Iar faptul că Asoma apare la nici un an după Human Progress – Endless Regress te face să bănuieşti că membrii MEDIOCRACY canalizează într-adevăr energii creatoare titanice.
 
În fine, o întrebare destul de banală – dar necesară în acest context – ar fi dacă Asoma este mai bun decît albumul de debut. Este. Încă de la Standard Procedure devine clar că ceea ce pe Human Progress – Endless Regress părea făcut inconştient este reluat aici la modul conştient. Asoma dă impresia că trupa îşi asumă  responsabilitatea pentru muzica pe care a descoperit-o cu un an în urmă. Compoziţiile sînt mai adunate, există o mai mare atenţie pentru detalii. Piesele, deseori mai melodioase (v. Age Of War de exemplu), au un contur mai clar. În rest, nimic din ce a fost bun pe Human Progress – Endless Regress nu s-a pierdut.
 
Deocamdată tot numai progress pentru MEDIOCRACY.