METALLICA (USA) - Lulu

Casa de discuri: Warner Bros.
Format: CD
Gen: it's complicated
Ţara de origine: SUA
Data lansării: 31.10.2011
Distribuit in România de:

Trimite acest articol unui prieten

Playlist:
Disc 1
01. Brandenburg Gate (4:19)
02. The View (5:17)
03. Pumping Blood (7:24)
04. Mistress Dread (6:51)
05. Iced Honey (4:36)
06. Cheat on Me (11:26)

Disc 2
01. Frustration (8:34)
02. Little Dog (8:01)
03. Dragon (11:08)
04. Junior Dad (19:29)

Componenţă:

• Lou Reed (voce)
• James Hetfield (chitară, voce)
• Kirk Hammett (chitară)
• Robert Trujillo (bass)
• Lars Ulrich (baterie)

În 1961, artistul italian Piero Manzoni s-a căcat în 90 de cutii de conserve, pe care le-a vîndut apoi sub denumirea de merda d’artista. Prin Lulu, METALLICA şi Lou Reed încearcă să facă ceva asemănător, după exact 50 de ani.  
 
La cîte lucruri rele s-au scris deja despre album, mi-ar fi plăcut să zic ceva de bine. S-o facă însă cei care obişnuiesc să găsească virtuţi la produse artistice unanim dispreţuite de majoritatea normală. Pentru ei, Lulu este o mină de aur.
 
Lou Reed este un geniu. Membrii METALLICA n-au fost niciodată genii, iar în ultima vreme nu sînt decît nişte elvişi la Vegas. Lou Reed are 69 de ani şi s-ar putea să fie senil. Asta ar fi o explicaţie pentru Lulu, care din punct de vedere psihologic reprezintă fără îndoială un caz interesant. Dacă nu-i aşa, nu vom afla probabil niciodată ce l-a determinat pe Lou să-şi bată joc de ceea ce ar fi putut să fie un album decent.
 
Trist e că pentru METALLICA Lulu reprezintă o evoluţie naturală. La cîtva timp după apariţia Albumului Negru, membrii METALLICA trebuie să fi ajuns la concluzia că la statura şi la statutul lor totul este permis. Muzical vorbind. Gata, au transcens condiţia umană, nu îi mai leagă nici un fel de limite, şi-au cîştigat dreptul să înregistreze orice. Într-un moment asemănător, Dewey Cox, muzicianul fictiv din parodia Walk Hard, a început să lucreze cu capre. Hetfield & Ulrich şi-au amintit, se pare, ce mult a însemnat Lou Reed pentru maturizarea lor muzicală, ce multă învăţătură au sorbit la picioarele metaforice ale maestrului (chiar dacă pînă acum au făcut un secret din asta). Ce mai urmează? Vom afla despre pasiunea nu mai puţin secretă a lui James Hetfield şi Lars Ulrich pentru Karlheinz Stockhausen? Să ne temem de albumele METALLICA ale următorilor ani.
 
Există în Milwaukee, Wisconsin o trupă numită Beatallica. Wikipedia vorbeşte astfel despre ei: A Beatallica song is typically a blend of a Beatles song and a METALLICA song with a related title (e.g. The Thing That Should Not Let It Be, combining The Beatles' Let It Be and METALLICA's The Thing That Should Not Be or And Justice for All My Loving combining METALLICA's And Justice for All and the Beatles' All My Loving), though sometimes just a Beatles song will be used as a basis with modified lyrics. Exact aşa sună şi Lulu. Mutatis mutandis. Loutallica, cum s-a şi zis. Spre deosebire de Beatallica însă, Loutallica se iau în serios.
 
Dată fiind vîrsta omului, ar fi trist ca acesta să fie ultimul album Lou Reed. Cît despre the biggest of the big four, pe cine mai interesează?
 
Se poate evalua aşa ceva „obiectiv”? Voi încerca. În calitate de album Lou Reed, Lulu merită un 8. Contribuţia – vorba vine – METALLICA înjumătăţeşte acest punctaj.