NEGURĂ BUNGET (Rom) - Poarta de dincolo

Casa de discuri: Code666 Records
Format: EP
Gen: progressive / folk / atmospheric black metal
Ţara de origine: România
Data lansării: 25.04.2011
Distribuit in România de:

Trimite acest articol unui prieten

Playlist:
01. Hotar (8:34)
02. La marginea lumii (6:46)
03. Frig în oase (7:27)
04. Poartă de dincolo (5:33)

- înregistrat în studioul Negură Music

Componenţă:

• Ageru Pământului (voce, xilofon, tulnic, percuţie)
• Urzit (chitară)
• Fulmineos (chitară)
• Gădineţ (bass, nai)
• Negru (baterie, percuţie)
• Inia Dinia (clape)

Întrebat într-un interviu despre „sistemul de credinţe” din care se inspiră FEN, The Watcher, vocalistul respectivei formaţiuni britanice, s-a referit destul de evaziv la „zeităţile din vechime” – la o adică, un răspuns de bun simţ din partea unui muzician black metal. Atîta tot că autoritatea invocată de bravul bărbat nu era alta decît cea a Lordului Summerisle. Care Lord Summerisle nu este vreun etnolog, istoric sau fenomenolog al religiilor, ci un personaj jucat de Christopher Lee într-un film britanic din 1973 (The Wicker Man, pentru cine-i curios). Este cineva sensibil la ironia situaţiei în afară de mine?
 
Prin comparaţie cu The Watcher, Negru vorbeşte despre fondul dacic şi procesul de latinizare ca un adevărat savant şi cînd i se cere să explice spiritualitatea pe care se bazează muzica trupei, se exprimă ca un filosof. Muzica NEGURĂ BUNGET – zice el tot într-un interviu – explorează consecinţele ultime ale unor national archetypal spiritual patterns of behavior and understanding, impressed over the millenniums on our collective unconscious. Sînt vorbe prea frumoase ca să le stric prin traducere. Acum, toată lumea este liberă să creadă ce vrea despre îngemănarea improbabilă dintre arhetipurile spirituale naţionale şi un gen de muzică ce la origine era totuşi un fenomen al culturii pop occidentale. Claude Karnoouh ar zice probabil: asta e postmodernitatea. Eu zic că asta are cam tot atîta legătură cu orice spiritualitate adevărată, ca Exorciştii mai noi sau mai vechi (mă refer la filme) cu catolicismul. Însă...
 
Însă nu este un lucru lipsit de semnificaţie acela că materialele NEGURĂ BUNGET se bazează pe o concepţie, mă rog, spirituală (căci cum altfel să-i zici?) unitară. Toate împreună şi fiecare în parte. Noul EP, aşa cum arată şi titlul, se apleacă asupra relaţiei dintre „lumi”, either form above, under or beyond. De data aceasta nu de la Negru citire, ci din materialul promoţional al casei de discuri. Eu nu aud asta direct în muzică – afirmarea contrariului din partea oricui mi s-ar părea o pretenţie idioată – dar pot să-mi închipui că în ceea ce priveşte stările psihologice din care a izvorît muzica de pe Poartă de dincolo, tema „lumilor” a avut un rol important.
 
Un alt fapt incontestabil în legătură cu NEGURĂ BUNGET e că fiecare disc al său are o personalitate proprie. De aia ziceam mai deunăzi că e greu de ghicit dinainte cum va suna un nou material NB. Nici Poartă de dincolo nu este o notă de subsol la Vîrstele Pămîntului. În acelaşi timp, nici nu are magnitudinea şi impetusul înnoitor al albumului amintit, dar nici nu era nevoie de aşa ceva. Chiar prima piesă de pe EP, Hotar, poate fi considerată un standard NEGURĂ. Din acest motiv – deşi nu ştiu dacă e voie să zici aşa ceva – prezintă ceva asemănări de familie cu DORDEDUH. Cu toate că e greu să-ţi faci o imagine despre muzica DORDEDUH doar pe baza celor două piese de pe Valea omului.

Revenind la compoziţiile de pe Poartă de dincolo, a doua, intitulată La marginea lumii, este poate ceva mai apropiată ca stil de cele de pe Vîrstele Pămîntului. Nu se îndepărtează foarte mult nici de Hotar, chiar dacă este mai epică şi cumva şi mai „elevată” decît aceasta. Frig în oase este o piesă practic instrumentală, o compoziţie atmosferică „tipică”, iarăşi, pentru NEGURĂ BUNGET, dar este atît de maiestuoasă, încît face ca majoritatea chestiilor black metal „simfonice” să pară o joacă de copil. Ar fi momentul poate să atrag atenţia asupra contribuţiei Iniei Dinia la sound-ul trupei. Ultima piesă se numeşte la fel ca EP-ul şi pe baza titlului te-ai aştepta să fie ceva eteric-meditativ. Dimpotrivă, este de fapt momentul cel mai metal al discului.
 
Ca să închei cu o observaţie mai prozaică, NEGURĂ BUNGET pare de neoprit. Dacă numărăm şi Focul viu, au scos trei materiale într-un an. În condiţiile în care – toată lumea ştie – NEGURĂ BUNGET a trebuit să supravieţuiască în ultima vreme unor schimbări de componenţă care ar fi lăsat multe alte trupe în ceaţă. Or, la ei tocmai asta nu se simte – lipsa de direcţie. Nu văd nici un motiv pentru care Poartă de dincolo ar merita mai puţin decît: