SEPTICFLESH (Gre) - The Great Mass

Casa de discuri: Season of Mist
Format: CD
Gen: atmospheric death metal
Ţara de origine: Grecia
Data lansării: 18.04.2011
Distribuit in România de:

Trimite acest articol unui prieten

Playlist:
01. The Vampire From Nazareth (4:08)
02. A Great Mass of Death (4:46)
03. Pyramid God (5:13)
04. Five-Pointed Star (4:33)
05. Oceans of Grey (5:11)
06. The Undead Keep Dreaming (4:29)
07. Rising (3:16)
08. Apocalypse (3:55)
09. Mad Architect (3:36)
10. Therianthropy (4:28)

- produs de Peter Tägtgren, în Abyss Studios

Componenţă:

• Seth Siro Anton (bass, voce)
• Christos Antoniou (chitară)
• Sotiris Anunnaki V. (chitară, voce clară)
• Fotis Benardo (baterie)

The Great Mass a născut controverse în rîndul fanilor care l-au comparat cu anteriorul Communion. Care dintre ele este mai inspirat, ţine însă pînă la urmă doar de gusturile fiecăruia. Cert este că grecii de la SEPTICFLESH reuşesc să închege o poveste uluitoare cu fiecare album lansat, iar de data aceasta au scos la iveală o adevărată epopee, care aduce în prim-plan grandoarea specifică titanilor metalului elen. Categoric, The Great Mass nu este un album pentru marile mase, avînd un plan compoziţional greu digerabil şi solicitant – este o aventură care consumă ascultătorul prin tensiunea fiecărei piese, atît prin ritm, cît şi prin substratul textual - cultul vampiric asociat creştinismului, viaţa de după moarte, zeităţi malefice create de subconştient sau starea de reverie afiliată haosului sufletesc.

Amploarea albumului este datorată şi colaborării cvartetului grec cu Filmharmonic Orchestra Prague, îmbinarea pasajelor simfonice cu metalul agresiv creînd un efect de soundtrack potrivit unui film horror de mare anvergură. Discrepanţa dintre simfonic şi metalul extrem (în care sînt folosite inclusiv blastbeat-uri schizoide) aduce acest album, în perspectiva mea, pe primul loc în topul discografiei SEPTICFLESH. Tot acest balans între melodic şi agresiv nu face decît să contureze energic versatilitatea membrilor trupei şi aptitudinea de a dezvolta metalul pînă la proporţii de-a dreptul epice. Clean-urile lui Sotiris Vayenas au acel ceva care  dă unicitate trupei – e acea eleganţă de care are nevoie un symphonic death metal.

Potrivit declaraţiilor membrilor trupei, şi procesul compoziţional al acestui album a fost atipic pentru scena metal, construindu-se mai întîi structura simfonică a pieselor, la care s-au adăugat pasajele agresive. Comparaţiile între Communion şi The Great Mass sînt de prisos, dramatismul şi intensitatea celui din urmă fiind greu de egalat. Se remarcă uşor faptul că detaliile au fost extrem de bine gîndite, fiecare piesă avîndu-şi rolul şi poziţionarea în album delimitate cu o exactitate matematică, pentru a face credibil filmul narativ. Cu certitudine, albumul poate fi considerat unul de top pentru iubitorii genului, avînd o poveste puternică în spate şi un fond melodic bine închegat.