SHINING (Swe) - VI – Klagopsalmer

Casa de discuri: Osmose Records
Format: CD
Gen: depressive black metal
Ţara de origine: Suedia
Data lansării: 30.06.2009
Distribuit in România de:

Trimite acest articol unui prieten

Playlist:
01. Vilseledda Barnasjälars Hemvist (6:39)
02. Plågoande O'Helga Plågoande (6:49)
03. Fullständigt Jävla Död Inuti (8:02)
04. Ohm (Sommar Med Siv) (cover SEIGMEN) (7:10)
05. Krossade Drömmar Och Brutna Löften (5:06)
06. Total Utfrysning (16:46)

- înregistrat în Slaughterhouse Studios cu Rickard Bengtsson ca producător

Componenţă:

• Niklas "Kvarforth" Olsson (voce, clape)
• Fredric "Wredhe" Gråby (chitară)
• Peter Huss (chitară)
• Andreas Larssen (bass)
• Rickard Schill (baterie)

SHINING este prima trupă pe care ar invoca-o cineva dacă ar trebui să vorbească despre suicide black metal. În fond ce este acest gen muzical? Raţionînd la rece, este o ficţiune, căci fizionomia sa arată că avem de-a face în general cu rock and roll / blues, voci tortura(n)te şi pasaje lente, „melancolice”.

Privind discografia suedezilor, descoperim un clişeu: toate albumele conţin şase piese, dintre care a cincea este un interludiu, înainte de ultima, de obicei mai lungă. Klagopsalmer, noul lor produs, nu face excepţie. Lăsînd la o parte interludiul, ne rămîn cinci piese, dintre care a patra este un cover SEIGMEN, care sună binişor.

Prima compoziţie, Vilseledda Barnasjälars Hemvis, este tipică SHINING, bună, însă sub a doua, Plågoande O'Helga Plågoandecare, mult mai interesantă şi mai intensă. Pe la jumătatea ei întîlnim şi nişte vocă curate, care chiar sună OK în context. Fullständigt Jävla Död Inuti este mai agresivă şi conţine elemente progresive, nişte riffuri stil SPAWN OF POSSESSION şi un solo jazzy grozav - o variaţie stilistică binevenită şi ingenios strecurată. Total Utfrysning, deşi ajutată de pian, vioară, precum şi de un dialog în suedeză, preluat probabil dintr-un film, nu poate evita monotonia. Aproape 17 minute de repetiţie a cîtorva riffuri nu înseamnă depresie sau tristeţe, cel puţin pentru mine, ci mai degrabă plictiseală. Membrii trupei ţin însă, se vede treaba, la structura de care vorbeam. Poate că în locul ei ar fi picat mai bine două sau trei piese ceva mai variate. Spun asta pentru că patru piese proprii şi un cover înseamnă de fapt un EP, nu un full length.

Albumul deci nu e rău, de data aceasta se vede că Niklas Olsson s-a înconjurat de muzicieni competenţi, însă n-ar strica mai mult efort, pentru că SHINING poate realiza mult mai mult decît atît, iar aceasta este cea mai bună componenţă pe care a avut-o trupa vreodată.