CHILDREN OF BODOM - Fineţuri melodice finlandeze

Trimite acest articol unui prieten

Faptul că CHILDREN OF BODOM a ajuns, după puţini ani de activitate, un grup de prima mînă, nu miră pe nimeni. Toate produsele sale editate pînă acum, Something Wild (‛98) şi Hatebreeder (‛99), sînt de mare clasă, dar nici unul nu are expresivitatea şi forţa celui din urmă, Follow The Reaper, apărut recent sub egida casei de discuri Nuclear Blast. Dacă pentru precedentele discuri, ghid ne-a fost Alexi Laiho, acum e rîndul lui Henkka Blacksmith să iasă la vorbitor.

În ‛98 şi în ‛99 aţi editat două albume. Ce aţi făcut în 2000?
„Spre deosebire de precedenţii ani, 2000 nu s-a dovedit unul prea bun pentru noi la capitolul concerte. Am susţinut doar cîteva show-uri în Finlanda şi în Grecia şi am apărut la celebrul festival american de la Milwaukee. Majoritatea timpului ni l-am ocupat cu conceperea pieselor pentru Follow The Reaper. Am început lucrul în februarie 2000, iar în studio am intrat în august, acelaşi an.”

Primele două albume s-au bucurat de un mare succes şi părea evident că o să continuaţi pe acelaşi drum. Sau v-a tentat să încercaţi şi alte lucruri?
„În mare, ne-am urmat stilul, dar am încercat totodată să promovăm un sound puţin modificat.”

De data asta aţi schimbat studioul, înregistrînd noile piese în faimosul Abyss Studio (proprietatea lui Peter Tägtgren). Cum v-aţi acomodat cu noul echipament?
„Am colaborat la acest ultim disc cu Peter Tägtgren. Programul nostru s-a desfăşurat de la nouă dimineaţa pînă la şase după amiaza. Echipamentul e obişnuit, dar clasa provine din munca lui Peter. El ne-a învăţat anumite lucruri interesante despre partea vocală şi de aceea pe Follow The Reaper lucrurile stau un pic altfel în această privinţă. Peter beneficiază de multe clape cu sound-uri diferite, care au avut şi ele un rol esenţial în conceperea acestui album.”

A fost pentru prima oară cînd aţi lucrat cu Peter?
„Da. Toate produsele de pînă atunci le înregistrasem în Finlanda şi ajunsesem la concluzia că trebuie să facem ceva nou. Pe Peter îl ştiam de cîţiva ani, de cînd am fost în turneu cu HYPOCRISY. Am ascultat şi cîteva albume produse şi înregistrate de el şi era clar că ne putea ajuta foarte mult.”

Ca şi în anii trecuţi, mă interesează şi acum să am o viziune mai clară asupra fiecărei piese de pe disc.
„OK. Discul începe cu Follow The Reaper, una dintre piesele mele favorite. Este deosebit de puternică şi merge excelent în deschidere. Bodom After Midnight, cu refrene foarte convingătoare, are o altă structură în comparaţie cu ceea ce am făcut anterior. Cu toate acestea, cred că se numără printre piesele care te prind cel mai bine. Children Of Decadence este categoric favorita mea. Îmi sună foarte dinamic şi se află cu un pas în faţa celorlalte. Foarte interesantă partea curată de chitare situată la mijloc, o fază pe care n-am mai făcut-o pînă acum. Tot pe ea se poate asculta şi cel mai reuşit solo de chitară al discului. Everytime I Die - cea mai lentă compoziţie a noastră. Unii o numesc prima baladă CHILDREN OF BODOM. Nu prea sînt de acord, fiindcă are un sound foarte heavy şi intens. Conţine totuşi multă melodie şi armonii. Structura ei este, de asemenea, un pic diferită de a precedentelor compoziţii. Mask Of Sanity conţine multe pasaje de clape, iar la mijloc chiar unul de pian, compus acum vreo cinci ani. Taste Of My Scythe - foarte heavy, una dintre cele mai bune melodii de pe acest album. Are o latură oarecum brutală, dar solourile sînt fermecătoare. Hate Me! - cel mai vechi material de pe disc. E o plăcere să o cînţi live, deşi pot spune că are o concepţie destul de simpluţă. Cel mai mult îmi place pasajul slow de la mijloc. Northern Comfort - am abordat-o într-o manieră nouă pentru noi. Are riffuri heavy şi multe elemente pe care nu le-am folosit înainte. Conţine de asemenea şi unul dintre cele mai reuşite pasaje melodice de pe disc. Kissing The Shadows - pe aceasta am definitivat-o în studio. E puţin cam straniu, deoarece de fiecare dată am intrat în studio cu piesele gata. De data asta am finisat-o în studio şi atmosfera ei este extrem de emoţională, deşi heavy şi melodioasă.”

Aveţi cîteva piese puţin diferite. Constituie acesta un prim pas pentru o schimbare pe viitoarele albume?
„Nu am plănuit nici o modificare. Singura schimbare planificată a fost studioul Abyss. Noile idei au apărut în mod natural, poate şi datorită lui Peter. Referitor la viitoarele albume CHILDREN OF BODOM, nu pot să afirm acum că le vor fi altfel alcătuite. Pot să spun doar că acesta e cel dintîi cu un sound mai aparte şi cred că poate fi considerat ultimul din prima parte a existenţei CHILDREN OF BODOM. Pe viitor vom opera schimbări mai mult la sound.”

Te-am întrebat acest lucru fiindcă primele două albume sînt asemănătoare între ele, iar Follow The Reaper are un alt aer…
„Înţeleg. Cred că nu e vorba despre o altă direcţie muzicală, ci de un mare pas în faţă.”

Care este acest pas pe Follow The Reaper?
„Schimbarea studioului şi, implicit, a sound-ului. Pe deasupra, avem un bagaj mult mai greu de melodie (inclusiv partea vocală), iar maturitatea pieselor îşi spune cuvîntul. Nu pot să nu precizez că de această dată clapele au jucat şi ele un rol important. Mult superioare tehnic, nu mai au doar rol de umplutură. Diversitatea sound-ului clapelor a sporit intensitatea albumului Follow The Reaper.”

Cu versurile ce s-a întîmplat?
„La versuri nu prea s-a umblat. Au rămas la fel ca în trecut. Descriu situaţii care se întîmplă zilnic, imagini despre moarte, ură, disperare etc. Multe dintre texte încearcă să dea nişte soluţii pentru o întîmplare sau alta. Cum să fii pregătit în faţa morţii, cum să reuşeşti să stăpîneşti ura mocnită a cuiva etc. Există de asemenea o piesă care continuă povestea crimelor din zona lacului Bodom, întîmplată acum ceva ani, dar textul e presărat şi cu anumite elemente imaginare.”

Multe dintre trupele nordice fac tot posibilul (şi de cele mai multe ori reuşesc) să-şi compună albumele în perioada de iarnă. Numeroşi muzicieni mi-au destăinuit că atunci se simt inspiraţi la maxim. E valabil şi pentru CHILDREN OF BODOM?
„Nu cred că poţi compune piese bune numai iarna. Noi am început să lucrăm la piesele de pe Follow The Reaper în februarie 2000, dar pe cele mai multe le-am realizat în primăvară şi în vară.”

Mai ai ceva de comentat despre disc?
„Că avem cel mai greu, mai apăsat şi mai deschis sound din întreaga activitate a trupei. Un element foarte important pentru muzica noastră.”

Sound-ul e chiar number one pentru CHILDREN OF BODOM?
„Da.”

Nu ţi-e teamă că aceste schimbări vor influenţa părerea fanilor voştri?
„Puţin, da. În Finlanda reacţiile sînt bune, dar nu ştiu ce se va fi întîmpla în restul lumii.”

Acum e tare frig în Finlanda. Cu ce te încălzeşti?
„Bere, lapte, ciocolată fierbinte, cafea şi o băutură numită Manhattan.”

Dacă ar trebui să alcătuieşti trupa ideală, pe cine ar cuprinde ea?
„Basistul Flea (RED HOT CHILI PEPPERS), chitaristul Steve Vai, clăparul Jens Johansson (de la STRATOVARIUS).”


Componenţa Children Of Bodom: Alexi Laiho (chitară, voce), Jaska Raatikainen (baterie), Alexander Kuoppala (chitară), Henkka Blacksmith (bass), Janne Warman (clape).

Titlurile pieselor de pe Follow the Reaper: Follow the Reaper, Bodom After Midnight, Children of Decadence, Everytime I Die, Mask of Sanity, Taste of My Scythe, Hate Me!, Northern Comfort, Kissing the Shadows.


După apariţia în ‛99 a albumului Hatebreeder, CHILDREN OF BODOM a editat şi un produs numit Tokyo Warhearts, înregistrat în concert, care însă a fost scos pe piaţă într-o ediţie limitată. Primul single al albumului - Hate Me! - a primit platina în Finlanda, cel mai mare succes al trupei de pînă acum. Pe lîngă piesele acestui ultim album, CHILDREN OF BODOM a introdus şi un bonus track - Hellion.