FACE OF ANGER - Adevărata maşină ucigaşă

Trimite acest articol unui prieten

De obicei, cînd e vorba despre propria atitudine, trupele de punk sau hardcore ies în prim plan. Totuşi FACE OF ANGER se numără printre excepţii. Acest grup din San Antonio cîntă cu totul altceva şi nu întîmplător i se spune „the new Texas killing machine”. Solistul vocal Frazier ne destăinuie mai multe.

„Primul meu grup s-a numit Art Of War. Activam în Alaska şi din punct de vedere muzical eram asemănători cu Face Of Anger, dar fără a avea agresivitatea acestuia din urmă. După ce m-am mutat în Texas (1997), am schimbat toată formulă. De aceea am modificat şi titulatura grupului.”

Ce te-a determinat să pui punct activităţii grupului Art Of War?
„Mai multe motive. Cel mai important a fost cel legat de diferenţele de opinie în domeniul muzical. Nu aveam aceleaşi scopuri şi idei. Fiecare voia altceva, iar în acest ritm nu se putea continua. De fapt am uitat să spun că toţi cei care fac parte acum din grup au trecut de-a lungul timpului prin Art Of War, dar se numără printre aceia care aveau un punct comun de discuţii.”

O.K. Frazier, care au fost trupele care v-au impulsionat pe tărîm muzical?
„Black Sabbath, Metallica, Machine Head, Meshuggah, Alice In Chains etc.”

Cei de la Noise spun despre voi că sînteţi o mixtură între Pantera şi Pro-Pain.
„Oarecare adevăr există. Ceva din agresivitatea trupei Pantera avem şi noi şi pe lîngă trupele pe care ţi le-am spus mai devreme poţi nota şi Pantera ca unul dintre grupurile care ne-au influenţat serios. Dar asta nu înseamnă că ne-am propus să fim ca Pantera, de exemplu.”

Ce materiale aţi înregistrat pînă la acest Faceless, lansat în ’99?
„Am tras un demo cu şase piese şi, tot pe banii noştri, un album intitulat After A Thousand Years. Am urmărit să ieşim în lume şi mai ales să putem concerta.”

Şi aţi avut noroc?
„Pot spune aşa. În urma acestor produse, mai ales a albumului, am urcat pe scenă alături de Stuck Mojo, Pissing Razors, Skinlab şi Sevendust.”

Cum descrii primul disc?
„Ca pe unul plin de ură. Totul este desprins din realitatea care ne înconjoară şi din experienţele noastre”.

Dar Faceless?
„La fel. Ascultă piese precum Faceless sau Lead Poisoning şi-mi vei da dreptate. De exemplu, în Faceless subiectul este următorul: îi blamezi pe unii pentru problemele pe care le ai, dar, de fapt, cînd te uiţi în oglindă, descoperi că vina îţi aparţine. Piesa Feeder vorbeşte despre o relaţie care nu merge prea bine, dar despre acest lucru nu-ţi dai seama decît după mult timp. Cînd crezi că a venit momentul să-ţi impui punctul de vedere, realizezi că-i cam tîrziu. Bulldog este o bucată despre un tip pe care îl cunoaştem şi nu se gîndeşte decît la femei şi la băutură.”

Dacă te-aş ruga să faci un rezumat al discului, ce ai scoate în evidenţă?
„Varietatea lui. Atît din punct de vedere muzical, cît şi al subiectelor abordate. Fiecare piesă are identitatea ei şi din punctul meu de vedere acest lucru e important pentru un disc. În acest moment sînt multe discuri care conţin acelaşi fel de piese şi acest lucru e monoton. Varietatea e esenţa fiecărui album.”

Voi sînteţi un grup american. Genul pe care l-aţi adoptat este destul de apreciat în America. Cum de n-aţi semnat pentru o casă americană şi aţi ales una europeană, Noise?
„În prima etapă ne-am dus la multe concerte să vedem cum se cîntă şi care este nivelul trupelor. Apoi am intrat în legătură cu ele pentru a observa care este relaţia lor cu casele de discuri la care activează. Am întîlnit un grup, P. Boogie, care ne-a dat o carte de vizită. Prin ei am intrat în legătură cu Noise. Le-am trimis o casetă demo şi restul e istorie…”

Auziserăţi de Noise pînă atunci?
„Da. Auziserăm de grupuri ca Pissing Razors, Helloween etc. şi de Noise aflaserăm mai demult. Nu ştiam însă că ei sînt interesaţi de piaţa americană.”

Cum vă simţiţi la Noise?
„Bine. Înainte de Noise intraserăm în legătură cu o altă casă de discuri, care ne-a impus un sound mai comercial şi o direcţie ceva mai accesibilă. Am considerat că dacă vom proceda aşa, vom face compromisuri şi acest lucru n-ar fi în avantajul nostru. Aşa că am renunţat. Cu Noise lucrurile stau cu totul altfel. Nu s-a amestecat în muzica noastră şi nu s-a atins nici de demnitatea noastră. Ne-au dat producătorul de care aveam nevoie, Andy Sneap (Stuck Mojo, Motorhead), iar din partea lor avem tot sprijinul.”

Ce vă face să fiţi aşa de supăraţi şi agresivi?
„Primele experienţe pe care le-am trăit nu au fost dintre cele mai plăcute. Acest lucru m-a făcut să acumulez ură. Aici intervin două variante. Ori această ură te face să plîngi, ori te îndeamnă la luptă şi să mergi mai departe. Noi am adoptat a doua variantă.”

Frazier, am înţeles că sînteţi supăraţi, agresivi, că aveţi o muzică dură etc. Totuşi, care este direcţia voastră?
„Eu consider că sîntem o combinaţie între ceea ce face Machine Head şi Alice In Chains. Sîntem o trupă agresivă, gen killing machine, dar cu melodie. Ne plac piesele care pot fi cîntate de public şi înţelese din prima. Pe de altă parte ne place agresivitatea metalului şi posibilitatea pe care ţi-o dă acest gen să-ţi exprimi emoţiile, în direcţia pozitivă.”

Aţi fost pînă acum în Europa?
„Nu. Am evoluat numai în America, dar sperăm să fim bine primiţi în Europa. În ultimii doi ani am cîntat numai în America şi la început am fost primiţi ca o ciudăţenie, deoarece atunci cînd pe scenă apare un negru, te aştepţi la hip hop sau rap. Noi n-avem elemente de acest gen în muzica noastră. Am crescut cu metalul şi nu mă interesează altceva. Publicul se aştepta la faze comerciale (hip hop, rap etc.), dar noi nu le-am oferit aşa ceva.”

Acasă asculţi tot trupele care te-au influenţat la început?
„În mare, da. Ascult însă şi Tool şi Fear Factory.”

Ai ascultat ultimul Machine Head?
„Da, dar doar cîteva piese. Îmi place. De fapt cel mai mult îmi place că Machine Head face tot timpul altceva. Fiecare album diferă de celelalte şi acest lucru e de apreciat.”

Veţi încerca să procedaţi la fel?
„Sper să facem tot timpul altceva, dar nu în afara metalului.”

Dacă publicul european nu va înghiţi ce faceţi voi?
„Sper s-avem parte de un public cu mintea deschisă şi care să nu ne împuşte pînă cînd nu vom oferi tot ceea ce avem de oferit. Sper să aprecieze ce facem şi să ne dea o şansă.”


Componenţa Face Of Anger: Frazier (voce), Publio Casillas (chitară), Dave Elias (baterie), James Martin (bass).

Titlurile pieselor de pe Faceless: Faceless; Feeder; Octane Jesus; Bulldog; Roachilist; Dead Man; Pig-Face Liar; Strength To Overcome; Lead Poisoning; Concrete Hammerhead; Downcast; Blind Faith.