HYPOCRISY - Death în spaţiu

Trimite acest articol unui prieten

Întoarcerea la rădăcini e binevenită pentru HYPOCRISY. Peter Tagtgren şi-a adus aminte de vremurile bune pentru death metal şi iată-l acum lovind din plin cu Into The Abyss.

Au trecut vreo doi ani de cînd n-am mai stat de vorbă. Aţi făcut între timp ceva ce ar trebui amintit?
„Cred că ar trebui să vorbesc despre precedentul album, Hypocrisy, şi despre turneul european pe care l-am efectuat după aceea. În tot acest timp, am lucrat în studioul meu, The Abyss, cu multe trupe şi muzicieni, dar am şi finisat un nou album PAIN.”

Cu ce trupe?
„DESTRUCTION, IMMORTAL, MARDUK etc. În general, trupe de metal extrem.”

Ştiu că ai mult de lucru în studio. Spune-mi dacă ai un criteriu de selecţie?
„Cine îşi rezervă spaţiu pentru studio, intră la înregistrări. Nu există privilegii pentru nimeni. Eu îi tratez pe toţi la fel.”

Cu ce trupă ai lucrat cel mai bine?
„Cu multe. Am avut norocul să colaborez cu grupuri profesioniste, care ştiu ce vor. Pînă acum nu am avut parte de diletanţi. În general, am colaborat bine, de exemplu, cu trupele de top menţionate mai devreme.”

De ce e aşa de faimos The Abyss?
„Nu ştiu. Cred că am avut norocul să lucrez cu aceste formaţii importante, care au realizat albume grozave, şi de aici s-a dus vestea.”

Crezi că succesul se datorează echipamentului sau faptului că e vorba de tine?
„Sper că din cauza mea.”

Noul disc HYPOCRISY se numeşte Into The Abyss. Din punctul meu de vedere e un produs death metal de excepţie. De mulţi ani nu aţi mai realizat un asemenea disc.
„Crezi? Atunci e bine.”

Cum îl vezi tu?
„Îl pot descrie pe scurt: lovitură direct în figură. S-a întors la rădăcini. De multă vreme nu am m-ai înregistrat un produs aşa de exploziv.”

Totuşi, nu e chiar numai death metal. Am mai auzit pe ici acolo ceva faze gothice…
„Aşa e. De data asta am încercat să nu mai lucrăm ca pînă acum. Nu ne-am uitat în spate şi nu am avut nici un regret în ceea ce priveşte înregistrarea anumitor tipuri de piese. Am tras totul din prima şi în maniera în care am simţit la acea dată. Am încetat să gîndim şi am pus la bătaie doar inima.”

Precedentul disc a fost un pic cam experimental…
„Da, dar şi pe acest nou album există unele experimente pe cîteva piese. Majoritatea conţin însă feeling-ul de la începuturile noastre.”

Ce v-a împins să faceţi experimente pe Hypocrisy şi ce v-a determinat apoi să reveniţi la zona death metal?
„Am încercat să introducem în piese stări dark şi multă melodie. Dacă am fi continuat aşa, ar fi însemnat să urmăm o altă direcţie, n-am mai fi fost HYPOCRISY şi am fi ieşit de pe teritoriul metalic. Noi nu voiam însă să ne depărtăm de rădăcinile noastre.”

Îmi poţi spune mai multe despre Into The Abyss?
„Pot să-ţi spun că sînt cinci-şase piese în forţă, rapide şi la obiect. Două-trei au un touch gotic, mai ales din punct de vedere al sound-ului de chitară, iar una-două transmit un feeling mai deosebit. Versurile urmăresc două teme: OZN-urile, extratereştrii şi alte chestii de acelaşi gen şi subiecte sugerînd o combinaţie DEICIDE & CANNIBAL CORPSE.”

Care sînt piesele mai răsărite?
„Nu există una mai importantă decît alta. Fiecare are un rol deosebit. Pe de altă parte, într-o zi îmi place o piesă, iar a doua zi o alta. Nu am o preferinţă permanentă.”

Temele science fiction se potrivesc oare cu death-ul? Eu cred că mai degrabă au de-a face cu rockul progresiv…
„Mie mi se pare că se adaptează perfect.”

De cînd eşti atras de extratereştri şi alte asemenea chestii?
„De cînd eram mic. De cînd am văzut la începutul anilor ’70 filmul Star Treck. Am citit destulă literatură SF şi aceasta m-a influenţat mult. Mi se pare cool să cînţi death metal şi să ai versuri SF. O perioadă am utilizat versuri tipice zonei death metal, dar m-am plictisit de ele, aşa că am revenit la universul spaţial.”

Death-ul nu mai are puterea de acum opt-zece ani. Ce a determinat grupul HYPOCRISY să redevină aşa de agresiv? Nu crezi că e un risc?
„Pentru noi constituie o provocare şi nu ne interesează cîte cópii se vînd sau ce zic unii sau alţii. Sîntem fericiţi de ceea ce facem şi nu ne interesează altceva. Muzica e pentru noi o plăcere.”

Există varianta ca într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat să operaţi din nou schimbări în muzica HYPOCRISY ?
„Nu ştiu ce ne rezervă viitorul. Vom vedea atunci cînd vom începe să lucrăm la viitorul album.”

Te-am întrebat fiindcă am ascultat PAIN şi am făcut cunoştinţă cu un alt sound.
„Aşa e. PAIN e proiectul meu şi pe noul disc întîlneşti o combinaţie de techno şi metal. Tot ce nu se potriveşte la HYPOCRISY intră la PAIN.”

Chiar, poţi să-mi spui ceva şi despre PAIN?
„Sigur.”

E ciudat cum un muzician de metal greu a ajuns să semneze un contract cu Universal, una dintre cele mai importante case de discuri din lume. Era nevoie de acest proiect?
„Din punctul meu de vedere, da. Am multe idei şi-mi place să scriu muzică diversă, nu numai rock. Ca producător, văd lucrurile din alt punct de vedere şi după lucrul alături de trupe black şi death metal încerc şi altceva.”

Dar cum ai ajuns la Universal?
„Am trimis multe CD-uri caselor de discuri. În final, am primit mai multe oferte. De la Warner, Virgin, Universal etc. Cea mai interesantă a venit de la Universal şi am semnat cu ei.”

Faptul că Pain lucrează cu Universal te va ajuta mai mult decît colaborarea grupului HYPOCRISY cu Nuclear Blast?
„Sînt două lucruri total diferite. Va fi mai greu la Universal, deoarece acest label are reprezentanţe în cam toate ţările şi în fiecare există un alt mod de lucru. De exemplu, un produs apare în Germania azi, iar în Italia poate peste un an. La Nuclear Blast se lucrează pretutindeni la fel.”

Pînă şi noul PAIN, Rebirth, sună altfel decît primul tău disc solo.
„Din păcate, fanii death metal nu par încîntaţi de materialul semnat Pain. Acest produs n-are nici o legătură cu HYPOCRISY  şi nu trebuie să-şi facă probleme. E o muzică pe care o abordez mai mult ca producător, decît ca muzician. Pe ultimul disc Pain, am realizat bateria în maniera AC/DC, iar chitarele în genul Pantera. Totul a fost mixat cu techno-ul european. Seamănă cumva cu Rammstein, însă mult mai heavy şi cu un sound comercial. Versurile tratează viaţa adevărată - de la crime pînă la oameni infectaţi etc. În comparaţie cu primul disc Pain, acesta din urmă prezintă o altă faţă. Există multe diferenţe. A beneficiat de o producţie superioară şi de mai multă fineţe. Piesele s-au dezvoltat pozitiv.”

Dacă ai avea de ales între Pain şi HYPOCRISY, pe care ai prefera-o?
„Pe amîndouă. Am timp pentru ambele.”

De ce în studioul tău înregistrează numai trupe de metal extrem?
„Poate pentru că am un nume în această arie. Trupele ştiu că pot face multe lucruri şi nu eu le aleg, ci ele mă caută pe mine. Pe deasupra, nu am lucrat numai cu trupe death sau black, ci şi cu formaţii gotice, cu trupe de blues, cover bands etc. ”

E scump studioul tău?
„Nu.”

Craniul de pe copertă are o semnificaţie aparte?
„Nu. Ce găseşti pe copertă găseşti şi pe CD.”

Din punct de vedere live ce show sau turneu a fost cel mai reuşit pentru HYPOCRISY în ultimul an?
„Turneul european efectuat anul trecut sub egida Nuclear Blast Festival. Îl vom repeta anul acesta (cu Destruction şi Crematory). În 2000, prezenţa la Wacken a fost cea mai reuşită.”

Ce planuri aveţi pentru viitorul apropiat?
„Un turneu cu Morbid Angel de Crăciun. După aceea, vom trăi şi vom vedea.”


Titlurile pieselor de pe Into The Abyss: Legions Descend; Blinded; Resurrected; Unleash The Beast; Digital Prophecy; Fire In The Sky; Total Eclipse; Unfold The Sorrow; Sodomized; Deathrow (No Regrets).