LEGACY – „Heavy metal-ul va rămîne”

Trimite acest articol unui prieten

Trupa bucureşteană LEGACY se pregăteşte de lansarea primului album, Across The Times, după zece ani de activitate în slujba heavy metal-ului. Despre album, concertul de lansare, dar şi despre alte chestiuni interesante, am discutat cu Ovidiu, chitaristul şi solistul LEGACY.

 
Salut, Ovidiu! Pentru început, te rog să le prezinţi cititorilor noştri o istorie a trupei (cum s-a format, dacă au fost schimbări de componenţă etc.).
„Ne-am format în noiembrie 2000. L-am cunoscut pe Andrei la o bere cu băieţii, în parc. Am aflat că e chitarist şi am vorbit să ne întîlnim să cîntăm cîndva. Andy Vasilescu, prieten cu Andrei, era vocalist şi a venit şi el să cînte cu noi. La scurt timp l-am luat şi pe fratele meu, Sabin, să cînte la bass. El cîntase la chitară clasică pînă atunci. Observînd că ne simţim bine împreună şi că treaba merge, ne-am gîndit să ne facem o trupă. După ce-am găsit sală, Andy ne-a făcut cunoştinţă cu un tobar, Radu Mazilu. Am cîntat împreună în două concerte, la liceul Cantemir (Bucureşti) şi la petrecerea ICPE, după care Radu şi Andy au plecat, venind în trupă Cătălina Grigore, la tobe. În acelaşi timp eu am devenit vocalistul trupei. Am avut trei concerte împreună, la Festivalul Motoriştilor, din 2001, şi în binecunoscutul club Le Noir. Am înregistrat EP-ul A New Beginning..., care cuprindea trei piese: Metal, Lone Shadow şi Anarchy. 2002 era anul examenelor pentru Cătălina şi Andrei. Cum admiterea la Arhitectură e criminal de grea, Cătălina n-a mai putut cînta cu noi anul acela. Ne trebuia un tobar. L-am avut în trupă, pentru cîteva repetiţii, pe Doru Trocan, fostul tobar al trupei THUNDERSTORM. În mai 2002 ni s-a cerut să cîntăm la Ziua Adolescentului, pe scena mare din Piaţa Constituţiei, Bucureşti. Nu mai aveam tobar de vreo cîteva luni... Tatăl meu, Tani, îşi luase nişte tobe electronice să se joace pe-acasă (ne vedea pe noi cîntînd şi i se făcuse poftă – el cîntase la bass în liceu în trupa GALACTIC). Am vorbit cu el să înveţe cîntecele noastre şi nişte cover-uri. Am dus tobele lui la sală şi am început repetiţia. Totul a mers excelent. Le-a prins imediat, în două zile ieşeau perfect. În weekend am cîntat în acel concert şi a ieşit super! De-atunci şi pînă în prezent e tobarul nostru.”
 
Ce concerte ale voastre v-au marcat pozitiv în aceşti zece ani?
„E greu să mă gîndesc care concerte au însemnat mai mult pentru noi, că fiecare concert e special în felul lui... Cred că orice trupă îşi va ţine minte primul concert, primul contact cu publicul. Alt concert ar fi primul cu Tani la tobe, după care cele din Blaj, de pe Câmpia Libertăţii, în special Festivalul Anti-Playback, unde cîmpia era plină cu rockeri supăraţi, festivalurile moto din Snagov şi, nu în ultimul rînd, concertele din cluburi. Nu vom uita niciodată concertul de Crăciun din Râmnicu Vâlcea (open air), unde ne-am congelat la -17 grade într-un aşa hal, că nu mai simţeam dacă apăsam sau nu pe coardă şi alunecam pe gheaţa de pe scenă!”
 
Deşi LEGACY activează din anul 2000, abia în 2010 lansează primul album. Care este principalul motiv? De ce a durat atît să scoateţi un prim material?
„Sîntem o trupă care cîntă 100% ce doreşte, neţinînd cont nici de valul muzical, nici de limbă, nici de ce vor impresarii, nici de ce vor casele de discuri, fără pile, fără relaţii, la orice concert intrînd pe munca noastră. De la bun început am zis că noi ne vom impune prin calitate, prin muzică, nu prin promovări, relaţii etc. Cui îi placem, bine, cui nu, asta e. Noi am cînta cu plăcere pînă şi pentru o singură persoană într-un concert! În felul acesta, trebuie să avem o sursă de bani exterioară formaţiei. Şi atunci timpul e limitat, posibilităţile sînt limitate. Ani de zile am strîns bani pentru instrumente, amplificatoare, microfoane. De intrat într-un studio adevărat n-ar fi fost bani, iar de studiourile mai modeste din România nu sînt deloc mulţumit. Mi se pare că muzica înregistrată la noi are un sunet distinct, care mie nu-mi place. Nu-mi dau seama de ce. Şi astfel, am zis să înregistrăm noi, să facem noi totul. Decît să iasă ceva repede şi cum o fi, am zis că lucrăm la album pînă iese exact cum vrem noi. Ne-am apucat în toamna lui 2008, am terminat în toamna lui 2009.”
  Pe 25 aprilie veţi lansa albumul în clubul Fabrica. Pregătiţi ceva special cu această ocazie? Te rog să ne dai mai multe detalii...
„Dorim să facem un show de muzică, clipuri video şi lumini, nu doar un simplu concert. Eu lucrez în domeniul video/grafică, aşa că am pregătit o serie de clipuri ce vor ilustra anumite fragmente din cîntecele noastre care vor fi întărite de lumini, fum şi efecte sonore. Vor fi o tombolă şi momente surpriză, invitaţi speciali: Adi Manolovici şi Costi „Damigeană” Sandu. Vom cînta împreună cîntece de pe noul nostru album.”
 
Cum aţi realizat albumul? Unde a fost înregistrat?
„Multă muncă şi trudă. L-am înregistrat la noi la sala de repetiţii, la putere mare, cu toate amplificatoarele în maxim, după care am înregistrat vocea. L-am mixat la mine la calculator, pe boxe monitoare profesionale. Masterizarea am făcut-o în Germania, la Indiscreet Studios. Grafica coperţii şi posterul sînt făcute de mine într-un an de muncă, iar după ce-am tipărit cartoanele şi posterele, carcasele de carton le-am asamblat noi. În final le-am dus la sigilat! Deci se poate spune că albumul e realizat integral de noi.”
 
Descrie-ne piesele incluse pe Across The Times, ce mesaj transmite fiecare în parte.
„Albumul Across The Times vorbeşte despre evoluţie, despre ireversibilitatea timpului şi adevăratele valori pentru care merită să lupţi, valori care constituie motorul evoluţiei. Prima piesă, Genesis, este un intro simfonic, ce merge pe ideea de evoluţie a omenirii, cu perioadele ei de pace şi războaie. A doua piesă, Legacy, este un fel de carte de vizită a trupei, cu principiile şi idealurile noastre ca trupă. Piesa ce dă titlul albumului, Across The Times, particularizează ideea de evoluţie la nivelul muzicii: piesa arată că heavy metal-ul şi toată muzica de calitate vor rămîne de-a lungul timpurilor, oricîte valuri muzicale şi mode vor trece pînă atunci. The Revenge Of Pallas: o piesă cu temă socială, anti-minciună, anti-mizerie umană, în care ne-am imaginat noi că zeiţa Pallas Atena, zeiţa înţelepciunii, ar lupta pentru a face lumea mai bună. Anarchy: cu toţii am trecut prin liceu, prin faza „păr lung - Tunde-te!”. Noi voiam păr lung, profesorii comunişti şi frustraţi ne cereau să ne tundem. Făcut în liceu, acest cîntec se adresează tuturor care „ne vor tunşi”. The Race Of Time este un cîntec despre timp, despre felul în care trece ireversibil. Ideea piesei e să facem cît mai multe în viaţă, să rămînă ceva în urma noastră, să nu pierdem timpul cu activităţi superficiale.”
 
Care este concepţia ta despre timp? Este un fenomen care joacă un rol important în versurile pieselor.
„Timpul e cu două tăişuri, deşi merge doar într-un sens. Timpul e cel care ne dă înţelepciune, nimeni nu se naşte învăţat, tot timpul e cel care ne omoară, cel care trage linie şi vede ce-am făcut, ce nu, ce-am făcut bine, ce n-am făcut bine. Eu cred că timpul trebuie preţuit, că e singurul lucru pe care nu-l mai putem lua de la capăt.”
 
Ai o viziune personală asupra muzicii heavy metal? Cred că titlul albumului este sugestiv în acest sens...
„Muzica heavy metal a ajuns să-mi placă pentru energia pe care o radiază, pentru sinceritatea cu care este cîntată. Există tot felul de stiluri muzicale, unele active, ca heavy metal-ul, ca hard rock-ul, ca rock'n'roll-ul, ca blues-ul şi pasive, precum alternativul, grunge-ul şi alte muzici ce pot fi ascultate şi în background. Heavy metal n-aş putea niciodată să ascult în background, pentru că-mi fură toată atenţia. Această muzică transmite foarte mult (şi mă refer la muzică în primul rînd, nu la versuri). Un stil pasiv, pe de altă parte, mie personal nu-mi spune multe. Au versuri interesante, dar muzica mi se pare seacă, săracă în trăire muzicală. Cred că heavy metal-ul, ca şi toată muzica sinceră, va rămîne pentru totdeauna de-a lungul timpurilor.”
 
Crezi că o trupă heavy metal tînără are mai multe şanse să răzbească în 2010 decît ar fi avut în 2000? Dacă ne referim numai la Bucureşti, acum sînt mai multe cluburi de rock unde se poate cînta.
„Într-adevăr, cînd am început noi, nu erau cluburi de rock în afară de Le Noir, dar era mai mult public de heavy metal. Din păcate, mare parte din lume s-a superficializat, a dat-o pe muzică superficială (chiar dacă tot din sfera rock). În prezent, la radiourile de rock se promovează multă muzică de acest fel, mai rar heavy metal. Dar, precum am spus, peste cîţiva ani, muzica care e acum de la radiouri nu va mai fi... Heavy metal-ul va rămîne. Chestia cu şansele în a răzbi, în sensul de participare la concerte mari, festivaluri, deschidere pentru trupe, promovare etc, ţine de relaţii, de impresariate. Acum toate evenimentele mari se organizează cu uşile închise (nu ca acum cîţiva ani). Cîţiva impresari lucrează mînă în mînă cu organizatorii de concerte şi fiecare îşi aduce trupele lui. Din exterior, nu prea mai ai nici o şansă. Oricare trupă de heavy metal trebuie să aleagă, la un moment dat: „cîntăm ce vrem noi şi ne descurcăm singuri sau cîntăm ce vrea impresarul şi ne bagă peste tot, în toate concertele?”. Noi am ales prima variantă şi, de ne-am întoarce în timp de 1000 de ori, am alege acelaşi lucru.”
 
Ce trupe v-au influenţat cel mai mult în muzica voastră?
„MANOWAR, IRON MAIDEN, AC/DC, JUDAS PRIEST, DIO, SAXON, IRIS (vechi), METALLICA, DEEP PURPLE, LED ZEPPELIN, STATUS QUO şi multe altele. Avem şi mici influenţe din jazz şi din muzica simfonică.”
 
În afară de muzică, ce alte interese mai au membrii LEGACY?
„Eu am multe hobby-uri, dacă ar fi să le înşir pe toate s-ar încărca foarte greu pagina aceasta web. Printre ele ar fi aeromodelismul, lucru cu lemnul / lutierie (fac şi restaurez instrumente muzicale), îmi place să gătesc, electronica, calculatoarele, croitoria... Eu de profesie sînt operator şi mă ocup cu filmări, fotografie şi grafică. De asemenea mă pasionează ingineria de sunet, mi-a făcut mare plăcere să înregistrez şi să mixez albumul Across The Times. Fratele meu, Sabin – basistul – e pasionat de ciclism. Merge zeci de kilometri zilnic cu bicicleta. E student la Mecatronică, în cadrul Politehnicii, şi e, de asemenea, pasionat de calculatoare şi de tot felul de gadget-uri. Tani, tobarul, e prea ocupat cu munca, nici nu mai ştiu ce hobby-uri mai are. Îi place să se plimbe, îi plac mult maşinile şi Formula 1 şi e fan Michael Schumacher. Andrei e pasionat de filme şi călătorii. Ca şi mine, e puţin cam gurmand.”
 
Mulţumesc pentru timpul acordat şi mult succes la lansare! Dacă doreşti să le transmiţi ceva cititorilor carteadenisip.ro, ai cuvîntul...
„Dragi iubitori de heavy metal, poate că nu sîntem nici cunoscuţi, nici faimoşi, însă un lucru e sigur: nu ne vom compromite nici muzica, nici valorile. Tot ceea ce vom realiza va fi, ca şi pînă acum, prin forţele noastre. Dacă vreun impresar va vrea să ne ajute, va trebui să ştie că trebuie să ne ia aşa cum sîntem.
Cîntăm cu cea mai mare plăcere pentru voi şi bucuria voastră cînd vă simţiţi bine la concertele noastre e tot ceea ce contează pentru noi. Toate cele bune şi vă aşteptăm la lansare!”
 

Componenţa LEGACY: Ovidiu Turcu (chitară şi voce), Andrei Pereţianu (chitară), Sabin Turcu (bas), Octavian „Tani” Turcu (baterie).
 
Titlurile pieselor de pe Across The Times: Genesis, Legacy, Across The Times, The Revenge Of Pallas, Anarchy, The Race Of Time.