Mihai “Coro” Caraveţeanu - „Cine-a spus că trebuie să progresăm cu toţii?”

Trimite acest articol unui prieten

Nu cred să existe iubitor român al metalului extrem care să nu fi auzit de Coro, Mihai Caraveţeanu pe numele lui adevărat. Nici nu-i de mirare, pentru că lui îi datorăm multe concerte importante cu trupe care ar face babele (şi nu numai pe ele, după cum s-a dovedit de curînd) să-şi scuipe-n sîn. Nu întotdeauna lucrurile au ieşit cum ar trebui, uşile se deschid greu la auzul unor cuvinte precum black, death sau gore (mai ales dacă au şi cîte un „extreme” sau un „brutal” agăţat), buzunarele şi mai greu, iar privind lucrurile din cealaltă parte, România nu e chiar o destinaţie de vis pentru multe dintre trupele de metal. Chiar dacă n-are o constituţie fizică impresionantă, Coro nu e însă genul care să renunţe cu una cu două, urmărindu-şi cu tenacitate scopurile, de parcă piedicile n-ar fi pentru el altceva decît ocazii să-şi demonstreze abilităţile. Un soi de sport extrem e organizarea unor astfel de concerte pe plaiurile noastre, o ştim cu toţii. Cum, ce, de ce şi de cînd puteţi afla din interviul care urmează.

Eşti unul dintre personajele cele mai cunoscute în aria metalului extrem românesc şi ai în spate o mulţime de ani de eforturi. Despre activitatea ta ca organizator, manager, editor, membru în, cred, mai multe trupe (eu nu-mi amintesc decît de IRKALLA – semnificativ nume) etc. ai vorbit cu alte ocazii, dar cred că ar fi interesant să ne povesteşti cînd şi care a fost primul tău pas în domeniu.
„Salut! N-aş spune că sînt foarte cunoscut, poate doar în Bucureşti şi oricum doar pentru cei care frecventează concertele de metal extrem. Acum am 29 de ani, din care aproape jumătate mi i-am petrecut deja infectat cu acest virus care se cheamă metal. Cred că primul pas în domeniu a fost să merg la concerte şi la festivaluri atunci cînd încă eram la începutul adolescenţei. Atunci m-am îndrăgostit de undergroundul naţional, atunci am văzut TECTONIC, ALTAR, HOLOCAUST, URA DE DUPĂ UŞĂ, THE ORDER, ca să amintesc doar cîteva din trupele care mi-au plăcut în perioada aia. Prima încercare de a organiza ceva a venit în 1996, cînd, împreună cu un prieten şi folosindu-ne de organizarea unui bal al bobocilor, am decis să aducem în oraşul nostru prăfuit din Teleorman, Turnu Măgurele, cîteva trupe care erau atunci foarte importante în underground, adică GOTHIC, TAINE, GRIMEGOD şi INTERITUS. Pînă la urmă din patru au rămas două, TAINE şi GRIMEGOD, care oricum n-au cîntat, deşi au făcut deplasarea la Turnu Măgurele. Au fost atunci motive politice, pe care noi nu le pricepeam, la care s-au adăugat lipsa noastră de experienţă, entuziasmul excesiv şi, bineînţeles, obiceiurile oamenilor îngheţaţi în mentalitatea comunistă. Îmi aduc aminte de chinurile de a muta show-ul dintr-o locaţie în alta în ultimul moment, de rockeri săltaţi cu vechiul Aro al miliţiei şi nu pot să nu constat că acum toţi sînt ingineri, contabili sau profesori pe undeva, în timp ce miliţienii ăia au rămas tot pe stradă, făcîndu-şi rondul într-un oraş în care întoarce trenul. Oricum, la doar doi ani după asta, începînd cu 1998, am organizat împreună cu prietenii mei din trupele în care cîntam atunci un festival local care se numea Turris Metal Night, culmea, cu sprijinul autorităţilor locale, atît de reticente cu doi ani în urmă, un festival aflat de fiecare dată pe muchie de cuţit din punct de vedere al finanţelor, dar care a adus în Turnu Măgurele trupe ca DIES IRAE, AVATAR, TAINE, GRIMEGOD, LOTUL NAŢIONAL DE HARDCORE, NECROPHORUS, GOD, SERENITY, în fine, o mulţime de trupe mai mult sau mai puţin importante ale acelor ani. De asemenea a adus în oraşul nostru şi mulţi oameni care făceau deplasări la fest-uri, din Bucureşti, din Buzău sau Ploieşti, din Craiova, din Sibiu… Aşa era atunci, cînd concertele erau rare şi şansele de a vedea un show bun mici, iar o instalaţie bună de sunet şi lumini constituia o excepţie de la regulă. Era cam în perioada cînd în Bucureşti concertele se întîmplau în Le Noir, unde n-am înţeles nimic din show-urile unor trupe precum NEGURĂ BUNGET sau TROOPER... Oricum, în 2000, la a treia ediţie a festivalului, am recidivat în materie de acţiuni antisistem, atunci cînd GRIMEGOD a dedicat o piesă cîştigătorului alegerilor prezidenţiale, au fost Iliescu şi Vadim în al doilea tur de scrutin, şi concertul s-a ţinut exact în noaptea dinaintea alegerilor. Îmi amintesc că a venit poliţia şi a oprit concertul, deşi mai era o trupă care urma să cînte, prietenii noştri de la ICON OF SIN. Pe noi ne-au amendat şi în presa muzicală a apărut ulterior ştirea că GRIMEGOD au fost opriţi să cînte şi tot aşa. Dar lucrurile s-au uitat după aia, am mai făcut o ediţie de fest în 2001, cea mai săracă dintre toate, şi oratoriul funerar al festivalului a fost cîntat de prietenii mei de la GOD...”


Au trecut mulţi ani de atunci, iar printre trupele pe care le-ai adus în România se numără DIABOLICAL, LIVIDITY, ABNORMYNDEFFECT, GOD DETHRONED (despre care vom vorbi mai pe larg puţin mai tîrziu), ca să le amintim doar pe cele mai recente. Care ţi se pare că a fost cel mai important eveniment organizat de tine şi cu care dintre formaţii ţi-a plăcut cel mai mult să lucrezi?
„Cam de la începutul anilor 2000 am început să mă gîndesc să organizez evenimente cu trupe importante din undergroundul românesc, la care să adaug o trupă underground străină. Am reuşit asta abia la începutul lui 2004, cînd am organizat show-ul cu AVATAR, KRATOS şi HYPERBOREA din Bulgaria. Am avut atunci 494 de plătitori în Club A… Îţi dai seama că a fost arhiplin, prea plin chiar, şi-mi pare şi acum rău că n-am putut face nimic ca să opresc oamenii să intre, pentru ca cei deja intraţi să se poată bucura mai relaxaţi de show, dar aşa erau vremurile şi oricum era o mare victorie că puteam organiza metale extreme în Club A, o locaţie faimoasă, cu tradiţie rock, dar care nu accepta foarte uşor sonorităţi extreme metal. După asta am făcut multe show-uri de-astea de club cu trupe străine şi româneşti pînă cînd, într-o seară obişnuită de ieşit în oraş, i-am întîlnit pe cei care ulterior mi-au devenit buni prieteni şi parteneri la Hatework Booking, adică Marius şi Giani, vocalul şi chitaristul trupei SINCARNATE. După foarte multe întîlniri la bere, am decis să organizăm Hatework Festival, cu SINISTER headliner. Chiar am mers să vedem show-ul SINISTER de la Sofia şi să discutăm face to face cu trupa pe care urma s-o aducem într-un concert exclusiv. Cel mai important eveniment pe care l-am organizat este probabil concertul CANNIBAL CORPSE din primăvara lui 2007, de asemenea cu Hatework, nu singur. Aia a fost o experienţă unică, să simţi pe pielea ta ce înseamnă o trupă mare, ce pretenţii sînt şi cum e să munceşti luni în şir ca totul să iasă bine. Oricum, nu asta e trupa cu care mi-a plăcut mie să lucrez cel mai mult… Probabil că dacă aş face un mic top, trupele mari cu care mi-a plăcut mult să lucrez au fost, nu neapărat în ordinea asta, DISMEMBER, SINISTER, ROTTING CHRIST, GOD DETHRONED şi LIVIDITY, pentru că au fost toţi foarte relaxaţi, foarte înţelegători şi mai ales au ales să fie nişte oameni normali, fără nici un fel de atitudine de rock star, aşa cum am întîlnit în alte situaţii. Adică am petrecut pînă dimineaţa cu SINISTER în vechiul club Underworld, am împărţit apartamentul cu managerul DISMEMBER şi cu trupa LIVIDITY, am făcut pe stage managerul pentru GOD DETHRONED la Sofia în acest turneu şi am mers împreună la McDonalds, pe Buzeşti, doar ca să bem un shake şi să ne conectăm pe wirless acolo, bineînţeles fiind niţeluş asaltaţi de păsările de noapte din zonă. Toate astea înseamnă foarte mult în relaţia promoter - trupă, adică nu mai e nimic scorţos sau stresant, e doar a big happy family pe perioadă determinată. Cu cei mai mulţi dintre ei am şi păstrat legătura după ce-am făcut concertele, cu Dave de la LIVIDITY de exemplu, cu care mă voi întîlni din nou peste două săptămîni la Obscene Extreme... Dintr-o dată lumea e foarte mică, la doar o aruncătură de email depărtare. Oricum, nimic nu se compară cu găştile underground cu care mă ştiu de ani de zile şi cu care am mers de multe ori în turneu, adică familia mea poloneză de la PARRICIDE şi familia mea basarabeană de la ABNORMYNDEFFECT… Cu ei e mai mult decît o colaborare, ne vizităm unii pe alţii, locuim unii la alţii, petrecem la greu pe la festurile la care ne întîlnim, ne împrumutăm cu bani etc.”


O asemenea activitate ţi-a oferit cu siguranţă momente neplăcute, dar probabil că şi întîmplări haioase. Dezvăluie-ne cea mai deranjantă situaţie trăită de tine pînă anul acesta şi unul dintre episoadele care te-au distrat.
„Da, ai dreptate, sînt şi o mulţime de momente neplăcute atunci cînd organizezi concerte sau turnee… Cîteodată show-urile sînt organizate foarte prost şi atunci trebuie să dai explicaţii trupelor cu care te afli în turneu, alteori unii muzicieni se poartă complet iresponsabil, mai ales dacă sînt în primul turneu din viaţa lor. De exemplu anul ăsta am fost într-un tour cu o trupă grindcore din Germania, iar unul dintre ei şi-a pierdut actele în Budapesta, aşa că am fost nevoiţi să pierdem o zi şi să mergem la ambasadă să-i facem un paşaport nou, după care acelaşi personaj, odată ajunşi în România, la Deva, se duce şi se regulează cu o puştoaică de vîrsta lui într-un parc. Îţi dai seama că m-au apucat niţel nervii şi-am avut o discuţie nu tocmai plăcuta cu el. La nici o lună distanţă, plec în turneu cu o trupă suedeză şi, în dimineaţa de după show-ul de la Cluj, toată lumea era mai mult sau mai puţin beată, aproape nimeni nu dormise mai mult de-o oră sau două, aşa că nu prea avea cine conduce maşina... Urăsc de asemenea să stau ore întregi în diverse puncte vamale doar pentru că sînt nişte băieţi acolo care în loc să-şi facă meseria aşteaptă ceva şpagă. Vameşii din Republica Moldova şi Turcia ocupă, la egalitate, primul loc. Oricum, cel mai neplăcut moment este cu siguranţă anularea concertului GOD DETHRONED de la Oradea, din cauza intervenţiei unui consilier local. Asta va fi pe primul loc încă mult timp de acum încolo şi povestea e oricum abia la început… Vom vedea ce se va întîmpla după ce vom lua şi nişte măsuri conform legii. Trecînd la întîmplări amuzante, la un moment dat am crezut că m-am volatilizat, deci aş putea trece prin oameni şi corpuri de mobilă... Se pare că n-am avut dreptate!”


Metalul extrem nu aduce prea mulţi bani în România. Trăieşti din aceste activităţi sau ai şi o slujbă normală, ca mulţi dintre noi, eu ştiu, contabil, profesor, agent de vînzări, ceva de genul ăsta?
„Ai dreptate, metalul extrem n-aduce prea mulţi bani în frumoasa noastră ţară, dar reuşesc să trăiesc doar din asta. Am renunţat acum cîţiva ani la o slujbă normală… Am fost, pe rînd, inspector de muncă în cadrul ITM Bucureşti şi jurist la Primăria Sectorului 6, dar am decis că n-o să-mi fut viaţa cu o slujbă de la 8 la 4, cel puţin nu deocamdată. În plus, am realizat că dacă acorzi acestui job underground întreaga ta atenţie şi tot timpul disponibil, rezultatele se văd. Adică reuşesc să trăiesc decent din a organiza concerte, turnee, chiar dacă uneori e destul de greu să plătesc chiria. Totul e să mă ţin ocupat cît mai mult timp, pentru că dacă lenevesc o fac pe timpul şi pe banii mei. Oricum, a organiza concerte în România e loterie, atîta vreme cît nu există nici un fel de garanţii în povestea asta şi nici un fel de susţinere, decît a celor care vin sau nu vin la concerte. Prieteni de-ai mei din vestul Europei mi-au zis că au reuşit inclusiv să obţină credite bancare pentru a organiza un festival sau un concert, că există sponsori serioşi, companii care produc bere sau energy drinks sau care vînd haine şi care riscă împreună cu tine ca organizator, chiar dacă n-o să strîngi 10.000 de oameni la un eveniment şi n-o să ai TIESTO ca headliner. Companiile care sponsorizează sînt interesate de publicul consumator, nu de numărul oamenilor pe care reuşeşti să-i aduni la un eveniment. Pe de altă parte, nu vreau să trec cu vederea faptul că anul ăsta am primit un ajutor fantastic de la un prieten de-al meu, care-a decis că o parte din banii lui pot fi de folos pentru a sprijini un eveniment, aşa că a plătit biletele de avion pentru LIVIDITY, făcînd posibil show-ul de la Bucureşti, singurul concert al americanilor în estul Europei. E un caz singular, fără îndoială, dar dovedeşte că scena asta are parte de un public sufletist, care înţelege perfect care sînt nevoile şi cheltuielile din spatele unui eveniment metal underground. Vreau să-i mulţumesc încă o dată acestui om admirabil, care mi-a fost din nou alături, sufleteşte de data asta, vinerea trecută la show-ul GOD DETHRONED.”


Gusturile tale muzicale se îndreaptă în exclusivitate înspre extrema metalului extrem, ca să zic aşa, adică raw black metal, grindcore, brutal death metal etc. Nu puţine dintre trupele care abordează astfel de subgenuri afişează atitudini radicale şi în ceea ce priveşte religia, morala comună sau chiar politica, fie din convingere, fie doar ca imagine, ca show, ca parte a ceea ce numim îndeobşte entertainment. Tu împărtăşeşti opinii religioase sau politice de vreun fel?  
„Da, scena metalică a oferit întotdeuna atitudini radicale şi asta nu doar în ultima perioadă. Ţinînd cont că rockul şi metalul înseamnă în primul rînd revoltă, eliberare de inhibiţii şi de prejudecăţi, e normal ca muzicii să-i fie asociate concepte extreme, chiar radicale, din zona religiei, moralei sau politicii. O să amintesc doar de OZZY OSBOURNE şi de BLACK SABBATH sau de TWISTED SISTER, toţi cu o atitudine neobişnuită pe scenă şi în afara ei, dar care în acest moment sînt unanim acceptaţi la orice festival mainstream. Sau mai nou de MARILYN MANSON, un icon al tinerei generaţii de rockeri americani, pentru care nimic nu e prea extrem. Atunci era cumva natural şi în firea lucrurilor ca undergorundul să nască ceva şi mai extrem. Atunci au apărut trupele satanice, trupele care neagă morala conservatoare, trupele politice anti-sistem… Unii dintre membrii grupurilor au luat-o foarte în serios, au incendiat biserici în Scandinavia, metalul extrem a ajuns pe prima pagină a ziarelor şi asta l-a băgat cu forţa în mainstream. După ce lucrurile s-au calmat, n-a rămas decît muzica extrema, probabil cel mai bun produs de export al Scandinaviei pînă în prezent. Am fost la un moment dat la ambasada Norvegiei, împreună cu un prieten norvegian, şi acolo am primit o revistă gratuită care te invita să faci pe turistul în ţara fiordurilor. Pe patru pagini color se prezenta black metal-ul ca the next big thing in Norway, cu IMMORTAL, MAYHEM, ENSLAVED, BURZUM sau DARKTHRONE între cei menţionaţi... Toate aspectele astea atrag pînă la urma atenţia asupra muzicii în sine, pentru că orice fel de reclamă, pozitivă sau negativă, va trezi interesul oamenilor pentru subiectul respectiv, pentru că nu poţi interzice muzica, aşa cum nu poţi interzice scrisul sau cititul. Despre mine pot spune că, deşi m-am trezit creştin orotodox, taina botezului fiindu-mi administrată la o vîrstă cînd oricum nu puteam decide pentru mine însumi, nu împărtăşesc aproape nimic din valorile acestui sistem, singurul lucru valabil pe care acest sistem l-a făcut de-a lungul timpului fiind acela că i-a ţinut pe oamenii din Balcani uniţi împotriva pericolului otoman, cu largul concurs al acestora, bineînţeles. Altfel n-aş fi vizitat Hagia Sofia în Istanbul, doar Moscheea Albastră… ăsta e doar un exemplu. În rest n-am învăţat de la creştini decît să fiu ipocrit, poate pentru că de fapt ei confundă dragostea cu frica, asta fiind principala lor ipocrizie. Ca să citez un gînditor anatemizat în România zilelor noastre doar pentru că vechiul regim comunist l-a politizat în exces, «religia de orice fel este opiumul popoarelor» (Karl Marx). Religia constituie un pretext pentru ceea ce se întîmplă în Irak şi în Afganistan, în Rusia sau în Cecenia. E nedrept ca oamenii să sufere doar pentru că printre ei se găsesc fanatici care vor să se ducă în rai cu tot dinadinsul şi-şi fac un scop în sine din asta... Cred că ar trebui să ne bucurăm de viaţă aici, în locul pe care fiecare dintre noi îl are rezervat. Atîta timp cît înţelegem că totul e un joc savuros, ne vom bucura de fiecare moment. Uitaţi-vă la chinezi: n-au un dumnezeu şi, într-un fel sînt foarte de stimat pentru asta, pentru că se roagă şi-i venerează pe cîţiva oameni cu vieţi exemplare, ca Buddha sau Confucius.”


Ai transmis acum cîteva zile un comunicat prin care anunţai anularea concertului de la Oradea al trupei olandeze GOD DETHRONED (detalii aici). Cum s-au petrecut lucrurile de fapt? Cine şi cum ţi-a adus la cunoştinţă că show-ul nu va mai avea loc?
„Îţi dai seama că nu mi-aş fi dorit în nici un fel să avem parte de această premieră nefericită, o premieră atît pentru trupa olandeză, cît şi pentru istoria recentă a concertelor din România. Să nu uităm că e primul concert interzis după Revoluţia din decembrie '89, la aproape 20 de ani de cînd oamenii au murit pentru ca românii să se bucure de libertatea de exprimare, de dreptul de a putea spune orice, pentru că fiecare este liber să asculte sau nu. Cam cu o săptămînă înainte de concertul trupei la Oradea, partenerul meu de la Ribcage Booking, Dan Marinescu, m-a sunat şi m-a anunţat că patronul clubului Blue Monday a decis să nu se mai ţină concertul din cauza presiunilor pe care un consilier local, domnul Octavian Dan, le-a exercitat sistematic asupra lui. Bineînţeles că n-am fost deloc de acord cu această decizie arbitrară şi l-am rugat pe Dan să facă tot posibilul pentru ca show-ul să se poată întîmpla. Domnul Octavian Dan nici n-a vrut să discute cu noi, deşi l-au contactat mai multe persoane pe care dumnealui le cunoştea, inclusiv cîţiva politicieni de la Primăria Oradea. S-a încercat de asemenea ca persoane apropiate dumnealui să-i comunice că ceea ce face este nu doar ilegal, dar şi o situaţie nedemnă de poziţia pe care o ocupă. Fără efect, bineînţeles, astfel că situaţia a rămas neschimbată şi pe 2 iulie am anunţat oficial că show-ul este anulat, încercînd să fiu cît mai obiectiv în ceea ce priveşte situaţia. Se pare că presa a reacţionat vehement, nu atît din cauza senzaţionalului «satanism», fluturat îndeobşte cînd lumea e în pană de subiecte şi are nevoie de un titlu pe pagina întîi, cît mai ales din cauza faptului că e o premieră ca un politician, dintr-un partid care se vrea modern, cu vederi largi şi cu o mare deschidere către libertate şi toleranţă, să acţioneze la modul ăsta, discreţional, amintind de un secretar de partid comunist din provincie sau de un arendaş pe propria moşie. Se pare că domnul consilier a fost uşor surprins de amploarea pe care a luat-o incidentul, drept pentru care a făcut mai multe declaraţii anapoda în ultimele zile. Să vedem cam ce va spune în faţa unui judecător pe tema libertăţii de exprimare, a libertăţii conştiinţei sau a abuzului în serviciu.”

Unele surse afirmă că domnul Octavian Dan neagă orice implicare în acest incident. Care-i adevărul de fapt?
„Domnul Octavian Dan a realizat într-un tîrziu că ceea ce a făcut este complet ilegal şi încearcă să liniştească lucrurile, dar un lucru e cert! Acest domn consilier, făcînd uz de funcţia publică pe care o deţine, a interzis concertul GOD DETHRONED de la Oradea. Nu mă interesează deloc nici faptul că existau sesizări, aşa cum pretinde dumnealui, nici acela că dumnealui şi patronul clubului Blue Monday se cunosc, pentru că fac parte din aceeaşi asociaţie patronală. Dacă domnul Octavian Dan n-ar fi fost consilier local, concertul ar fi avut loc, dar aşa, e normal ca patronul clubului să se sperie, probabil că există pîrghii de constrîngere, pentru ca domnul Andraş de la Blue Monday să fie adus pe «calea cea bună», mai ales la cum stau lucrurile în România. Mai mult, domnul Octavian Dan ar fi putut interzice concertul în mod legal, făcînd apel la Consiliul Local şi obţinînd o hotărîre de consiliu în acest sens. Bineînţeles că această hotărîre de consiliu ar fi fost contestată în instanţă şi pînă cînd instanţa ar fi hotărît cine are dreptate, concertul s-ar fi întîmplat oricum. Deci, ştiind că nu poate interzice concertul în mod legal, a făcut un lucru ilegal, de care credea că nu va afla nimeni, dar uite că lucrurile stau chiar pe dos.”


Crezi că precizarea pe afiş, sub numele trupei olandeze, a sintagmei „satanic death metal”, avînd evident un scop comercial, a atras atenţia într-un mod negativ, determinînd evoluţia ulterioară a evenimentelor?
„Eu sînt cel care a conceput afişul concertelor din România pentru GOD DETHRONED, aşa că-mi asum în totalitate responsabilitatea pentru tot ceea ce scrie pe afiş. Şi nu cred că sintagma «satanic death metal» a atras atenţia, atîta vreme cît trupa se numeşte GOD DETHRONED şi orice om cu un minim de cunoştinte de limba engleză poate traduce fără probleme. Mai mult, domnul consilier nici măcar n-a reţinut descrierea, el precizînd doar că pe afiş scria «satan black rock», ceea ce e fals. N-avem nici un satan, black şi rock pe afişul respectiv, avem doar «satanic», care în limba română înseamnă diabolic, demonic, malefic, pagan, mefistofelic, crud, perfid, pervers, deci am putea considera că în opinia unui cetăţean creştin ortodox al oraşului Oradea şi un show cu Laura Andreşan sau Sexy Brăileanca poate fi considerat satanic. Am impresia că e mai degrabă vorba de orgoliu, de un dublu standard! Dacă nu-mi place mie, înseamnă că e rău! Îi atrag atenţia domnului consilier că vremea democraţiilor sforăitoare, amintind de aplaudacii congreselor şi-ai cincinalelor în patru ani şi jumătate a trecut. Libertatea de exprimare este garanţia progresului social, dar cine-a spus că trebuie să progresăm cu toţii? Unii dintre noi vor rămîne în urmă, este firesc, selecţia naturală încă funcţionează.”


Cum a recţionat GOD DETHRONED la aflarea veştii?
„I-am anunţat pe GOD DETHRONED despre această decizie nefericită încă la show-ul de la Sofia… Au fost niţel şocaţi, pentru că nu se aşteptau ca într-o ţară proaspăt intrată în UE, despre care oricum nu se vorbeşte foarte bine în Vest, să se poată lua asemenea măsuri forte, mai ales personale. M-au rugat să facem tot ce e posibil pentru că vor neapărat să cînte la Oradea, iar cînd i-am sunat cîteva zile mai tîrziu pentru a le spune că show-ul rămîne anulat, au fost extrem de dezamăgiţi. Îţi dai seama că pentru o trupă care a cîntat peste tot în lume, în Europa, USA, America de Sud, unde există puternice comunităţi de creştini catolici sau neo-protestanţi şi n-au întîmpinat probleme, este destul de inedit, în cel mai negativ sens, ca un politician, nu un cleric, să fie atît de puternic pe plan local încît să-i interzică. Cînd au ajuns la Bucureşti, au fost foarte amabili şi au răspuns la mai multe interviuri despre această situaţie [un interviu acordat de Henri Sattler la începutul lunii iunie găsiţi aici - n.red]. Probabil că cel mai concludent este cel de pe www.hotnews.ro, unde Henri Sattler explică în amănunt ce înseamnă GOD DETHRONED, libertatea de expresie şi România în general.”

A afectat în vreun fel, negativ sau pozitiv, anularea concertului de la Oradea show-ul de la Bucureşti?
„A afectat într-un mod negativ nu doar concertul de la Bucureşti, ci şi cheltuielile per total, pentru că e foarte greu să plăteşti două show-uri cînd s-a întîmplat doar unul. De asemenea imaginea Axa Valahă Prods şi Ribcage Booking a fost afectată după ce numele noastre au fost asociate cu tot felul de comentarii isteroide legate de satanism, de un cult secret care ar exista în România şi tot aşa. Ce mă bucură foarte tare este că publicul prezent la Bucureşti s-a distrat foarte bine, concertul a fost organizat într-o locaţie pe măsură, cu aer condiţionat şi spaţiu suficient pentru ca oamenii să se simtă excelent, sunetul a fost bun, zic eu, şi cele patru trupe la înălţime.”

După un asemenea incident, reacţiile nu pot fi decît de trei feluri: nu te afectează în nici un fel, te face să renunţi sau măcar să te gîndeşti de două ori cînd e vorba de o concesie sau dimpotrivă, să-ţi crească apetitul de a continua, pe principiul „nu mor caii cînd vor cîinii”. Tu din ce categorie faci parte? Pe scurt, ţi-a influenţat această întîmplare planurile de viitor?
„Nu, nu mă gîndesc absolut deloc să renunţ sau să-mi fac probleme că vor exista astfel de situaţii pe viitor. Tocmai de aceea încercăm să luăm nişte măsuri drastice pentru ca aşa ceva să nu se mai întîmple. Ne gîndim serios să-l acţionăm în judecată pe domnul consilier local, pentru ca orice persoană din ţara asta, politician, cleric sau oricine altcineva, să se gîndească de două ori înainte să încerce să interzică un eveniment, o trupă, un stil muzical. Larry Flint spunea într-un interviu că cenzura şi dictatura aşa încep, cu interzicerea unui film, a unei cărţi, a unui CD sau a unui eveniment. După 10 ani în care am crescut în sistemul ăla comunist care-ţi spăla creierul şi încă 20 în care am încercat să scap definitiv de tarele trecutului, de prejudecăţile venite din beznă, din frică şi din prostie, n-o să mă întorc niciodată acolo, chiar dacă-mi vor sta împotrivă toţi politicienii din ţara asta. La ei e mai greu, sînt prea puţini tineri neabuzaţi de tarele comunismului, dar şi astea au să treacă, odată cu ei...”

Acum porţi discuţii cu vreo trupă de afară pentru vreun concert în România?
„Bineînţeles, port deja discuţii cu mai multe trupe din Europa pentru concerte în toamna lui 2009, iar un show este confirmat 100% pentru februarie 2010, cu o trupă chiar neobişnuită, cum rar vezi în România, într-un show extrem, care va include bondage, femei în cuşti, lanţuri, flăcări şi multă sexualitate. Un comunicat oficial pe aceasta temă va veni foarte curînd!”

S-a tot vorbit în ultima vreme că există organizatori care impun trupelor româneşti unele condiţii pentru a le include pe afiş alături de nume importante, condiţii acceptate de unii, iar de alţii considerate exagerate, nedrepte sau chiar umilitoare. Tu cum alegi trupele româneşti pentru deschidere? Ai anumite criterii? Ce oferi şi ce ceri?
„Da, într-adevăr, aceste aspecte există şi nu mă feresc să le menţionez aici, mai ales că am asistat la cîteva alegeri nefericite la nivelul trupelor de deschidere! Unii promoteri obligă trupele de deschidere să vîndă bilete, alţii să ajute la promovare… sînt diverse metode prin care o trupă de deschidere poate deveni utilă în acest fel. Deşi nu consider că ar fi rău sau greşit, n-am folosit niciodată astfel de criterii, pentru că am considerat că pentru a avea un show reuşit trebuie să fac eu să fie reuşit, fără ajutorul altora. Principalul criteriu este să-mi placă mie. Ce ofer în schimb? Un recital în deschiderea unei trupe importante, nu e de-ajuns? De asemenea cazare, masă, cînd e un show reuşit din punct de vedere financiar şi transportul. Toate astea variază de la concert la concert!”

Ai ceva special de transmis ascultătorului român de metal extrem?
„Să rămînă oneşti cu ei înşişi, să asculte mai multă muzică şi să stea mai puţin pe forumuri, să meargă la concerte dacă le plac trupele, să meargă la festivaluri, pentru că se vor distra copios şi să mai cumpere din cînd în cînd şi cîte-un CD, aşa, de amorul artei, dacă le place trupa aia! Toate astea la un loc sau cîte puţin din toate ne fac viaţa frumoasă şi atît de diferită de a maselor de oameni care trec în fiecare zi pe lîngă noi pe stradă, încît dacă te-ntrebi ce-ai fi făcut dacă n-ai fi fost metalist, e foarte greu să-ţi dai răspunsul, pentru că ai fi fost un om obişnuit şi cu asta nu te-ai putea fi împăcat niciodată!

Mulţumesc şi mult spor în continuare.