SEAR BLISS - O odisee pe tărîm unguresc

Trimite acest articol unui prieten

Iată că în 2007 avem parte de o surpriză plăcută din partea maghiarilor de la SEAR BLISS, care au revenit în forţă cu un nou album de studio, intitulat The Arcane Odyssey, unul dintre cele mai bune produse de gen ale anului. Formaţia se diferenţiază de celelalte trupe de black metal prin structuri sonore extravagante, bazate pe instrumente neconvenţionale pentru gen, un sound bombastic şi texte deosebite. Mai multe detalii despre SEAR BLISS puteţi afla din acest interviu acordat în exclusivitate revistei Heavy Metal Magazine.

Salutări! Pentru început, ai putea să-mi spui ce aduce nou SEAR BLISS pe scena metalică?
„Încă de cînd a luat naştere, scopul formaţiei a fost acela de a avea un sound original, ceva care s-o deosebească de celelalte trupe. Originalitatea noastră constă în faptul că folosim instrumente de suflat. Numeroase trupe utilizează orchestre, dar o secţie de instrumente de suflat nu-i aşa des întîlnită.”

De ce-aţi ales acest nume pentru formaţie? Ce înseamnă SEAR BLISS pentru tine?
„Numele SEAR BLISS a fost preluat dintr-un poem de-al lui Baudelaire. Motivul din spatele alegerii a fost acela de a evita clişeele. Este dificil de explicat numele, pentru că are semnificaţii complexe, la fel ca şi poemul din care a fost ales, şi conţine de asemenea caracteristicile distinctive ale muzicii noastre. Este ca un vers: poate însemna diverse lucruri pentru persoane diferite. Nu e o modalitate de a ne împărtăşi impresiile. Fiecare persoană ar trebui să aibă propria opinie.”

Referitor la muzica voastră, cum aţi putea s-o descrieţi şi care este mesajul ei? Ce doriţi să înţeleagă oamenii din muzica voastră ?
„Nu cred c-aş putea să descriu corect muzica noastră. În unele cronici de specialitate muzica noastră este catalogată drept epic pagan black metal. Cred că e o definiţie mai mult sau mai puţin bună. Nu sîntem împotriva unui anumit punct de vedere sau unei idei. Dacă arunci de pildă o privire pe textele noastre, nu vei găsi nici o referinţă la aspecte politice, sociale sau religioase.”

Ce poţi să-mi spui despre primul vostru demo, The Pagan Winter, din 1995? Vă mai amintiţi cum a fost primit de către public ?
„Păi... a trecut mult timp. Membrii trupei erau foarte tineri, însă entuziasmul se simte pe acest demo. Conţine patru piese instinctive, destul de bine compuse însă. Demo-ul a fost înregistrat în oraşul nostru natal şi am muncit la el doar cîteva zile. Reacţiile publicului au fost bune. Caseta s-a epuizat în cîteva luni (aproximativ 800 de exemplare) şi a primit aprecieri din partea criticilor.”


După The Pagan Winter aţi înregistrat Phantoms, The Haunting, Grand Destiny, Forsaken Symphony şi Glory and Perdition. Ce poţi să-mi spui despre aceste albume? Le priveşti ca pe o evoluţie muzicală? Eşti mulţumit de ele?
„Hai să le analizam pe fiecare în parte. Phantoms, primul nostru album, este puţin diferit de demo. A fost primit foarte bine de către public. Cele mai bune reacţii au fost acelea din primul turneu european, împreună cu MARDUK. The Haunting: după ceva schimbări, cel de-al doilea album a avut o abordare muzicală diferită, dar atmosfera s-a păstrat. Partea proastă este sunetul, însă va fi reeditat anul viitor. Grand Destiny a fost înregistrat într-o nouă formulă a formaţiei şi cu o casă de discuri nouă. Conţine destule piese bune, însă reprezintă cel mai slab produs SEAR BLISS. A fost compus şi înregistrat într-o perioadă destul de proastă a formaţiei. Urmează Forsaken Symphony, un disc diferit de celelalte din pricina sound-ului destul de rece. Se pare că acest produs este preferatul multora. Nu conţine piese potrivite pentru interpretare live, dar este OK să-l asculţi acasă, singur, într-o cameră întunecată. Despre Glory and Perdition pot spune că a fost înregistrat într-un mod profesionist, cu un bun producător, iar toate aceste aspecte şi-au pus amprenta şi asupra compoziţiilor. Reprezintă un final bun pentru o etapă a formaţiei. O nouă eră începe odată cu noul nostru album, The Arcane Odyssey. Toate aceste albume reprezintă o evoluţie muzicală din toate punctele de vedere: compoziţie, texte, aranjamente, sound şi cover artwork.”

Să vorbim puţin despre texte. Aveţi o viziune destul de întunecată asupra lumii, pe care o prezentaţi practic ca pe o închisoare a spiritului. Crezi că omul îşi poate găsi un refugiu în acest Ť întuneric ť despre care vorbiţi?
„András scrie textele pentru SEAR BLISS, aşa că el ar fi cel mai indicat să-ţi răspundă la aceste întrebari. Scrie ceea ce simte în anumite momente, textele n-au o tematică anume, căci András se foloseste de viziuni (adică imagini). Cu toate acestea, cîteva idei apar destul de frecvent în textele lui şi anume melancolia şi astronomia.”

Ce poţi să-mi spui despre recentul album de studio, intitulat The Arcane Odyssey? Îmi poţi da cîteva detalii despre acest nou produs? Unde a fost înregistrat şi cum crezi că va reacţiona publicul?
„The Arcane Odyssey este cea mai recentă realizare a noastră, conţine opt piese, cu o durată de aproximativ 47 de minute. A fost înregistrat în primavara lui 2007, în Ungaria. Am muncit foarte mult la acest nou produs, ne-am consumat toată energia, dar a meritat. Fără nici o îndoială, acest album este cel mai bun material semnat Sear Bliss. Au trecut cîteva luni pînă a fost realizat complet şi ne multumeşte pe deplin. Sîntem foarte mîndri de piese, iar sound-ul este uimitor. Reacţiile s-au dovedit pozitive şi sîntem foarte optimişti în ceea ce priveşte viitorul formaţiei.”


Care a fost principala sursă de inspiraţie a acestui album? Transmite el cumva un mesaj? Din punctul tău de vedere, prin ce diferă The Arcane Odyssey de celelalte albume SEAR BLISS?
„Orice poate să ne inspire. Un film, o carte, sau orice experienţă din viaţa noastră, bună sau rea. Albumul însuşi n-are un mesaj distinct, concis. Fiecare trebuie să-l asculte cu atenţie, să citească textele şi să aibă propria percepţie asupra lor. Consider muzica noastră artă şi ca orice obiect de artă trebuie percepută diferit, de fiecare ascultător în parte. Ca în cazul interpretării unei poezii. Da, The Arcane Odyssey aduce ceva nou faţă de albumele precedente. De data aceasta am ales o altă modalitate de compunere a pieselor. În loc să înţepenim în studiou, ne-am înregistrat ideile acasă, le-am expus fiecare celorlalţi şi apoi le-am lucrat împreună. Şi aranjamentele pieselor s-au făcut la fel. În plus părţile de percuţie sînt mult mai sofisticate.”

Toate piesele de pe album sînt interesante, dar mi-au atras atenţia Bliss Blood on the Milky Way, Lost and Not Found şi The Venomous Grace. Tu ai vreo piesă preferată? Poţi să-mi spui cîteva cuvinte despre ele?
„Să-ţi spun drept, nu pot alege nici o piesă. E ca şi cum o mamă ar face diferenţe între proprii copii. O să avem ceva de lucru cînd vom alege piesele pentru interpretarea live, pentru că ne va fi greu să lăsăm vreuna deoparte. Acum cîteva cuvinte despre piese. Blood on the Milky Way este o piesă foarte bună şi găseşti în ea cam tot ceea ce înseamnă SEAR BLISS: riffuri rapide, altele mai soft, pasaje acustice şi atmosferice, solouri bestiale, părţi bombastice de percuţie, iar textele sînt legate de o legendă maghiară, Calea Razboinicilor. A Deathly Illusion începe destul de tensionat, dar mai apoi iadul se dezlănţuie. Instrumentele de suflat creează un sound asemănător unui imn. O piesă excelentă pentru concerte. Lost and Not Found, cea mai lentă piesă de pe album, conţine numeroase elemente doom metal. La jumătate apare un ritm încîntător de chitară solo. Thorns of Deception este o compoziţie într-un tempo mediu bestial, cu ceva efecte destul de ciudate, în aşa fel încît creează un suspans oarecum inuman. The Venomous Grace este unica piesă pe care am cîntat-o live de la lansarea albumului nostru. Este totodată singura compoziţie care conţine o parte introductivă de clapă. Începe în tempo mediu, pentru a continua apoi într-un ritm mai rapid. Pasajele cu un sound ca de imn revin şi pe acest cîntec. Omen of Doom este prima piesă postată online. Aici extrem de importantă este partitura de chitară bass, iar latura melodică emoţionează puternic. Acestea sînt elemente noi în muzica SEAR BLISS. Somewhere - o piesă rapidă, dură, cu tobe şi bass la început. Îşi fac apoi apariţia instrumentele de suflat, iar sfîrşitul, care constă într-un pasaj acustic de pian, trombon şi chitară solo, este surprinzător. Path to the Motherland este o altă surpriză. Între acest cîntec şi restul albumului există o pauză de două minute. Am vrut să-l separăm oarecum, pentru că este foarte diferit de celelalte. Conţine elemente folclorice interpretate de cîntăreţi populari din Ungaria. Dacă-ţi place folk pagan metal-ul, te va încînta cu siguranţă.”

Pentru a vă face cît mai cunoscuţi printre cititorii noştri, spune-ne cum vă petreceţi timpul liber, ce muzică ascultaţi şi cu ce vă mai ocupaţi în afară de muzică.
„Din păcate n-avem prea mult timp liber. Zilele acestea sîntem foarte ocupaţi cu trupa, trebuie să repetăm pentru prestaţiile live şi să promovăm albumul. Dar sîntem fericiţi că facem asta. Este destul de dificil să facem asta în afara slujbelor noastre. Da, toţi avem cîte o slujbă, pentru vă nu putem trăi din muzică, dar acest lucru are şi un aspect pozitiv: asta înseamnă că dacă albumul nu se va vinde sau nu vom susţine concerte, nu va fi o mare problemă. În ceea ce priveşte trupele preferate, îmi place mult ultimul MARDUK. Constituie o abordare unică a black metal-ului. Este un material destul de dur şi multor persoane poate nu le place... Dar în opinia mea, cred că această atitudine progresivă aduce dezvoltare, evoluţie pe plan muzical.”

Ce planuri de viitor aveţi? Ceva concerte de promovare a albumului?
„Da, vrem cît mai multe concerte. Ne place să cîntăm live şi albumul acesta merită să fie promovat. O să avem ceva concerte singuri, dar ne-ar plăcea să mergem şi în turneu cu alte trupe. De asemenea, ne-ar plăcea să venim şi în România”.

Componenţa SEAR BLISS: András Nagy (voce, bass, clape), István Neubrandt (chitară), Péter Kovács (chitară), Zoltán Pál (trombon), Zoltán Schönberger (baterie).

Titlurile pieselor de pe The Arcane Odyssey: Blood On The Milky Way, A Deathly Illusion, Lost And Not Found, Thorns of Deception, The Venomous Grace, Omen of Doom, Somewhere, Path To The Motherland.