STRATOVARIUS - Intermission

Trimite acest articol unui prieten

Poate că o să vă mire de ce aveţi un alt interviu cu STRATOVARIUS într-un interval atît de scurt. Toamna trecută am discutat cu Timo despre albumul Infinite, dar acum a venit momentul să aflaţi cîte ceva şi despre produsul numit Intermission, lansat recent pe piaţă. De data aceasta, interlocutorul meu este Jörg Michael, unul dintre cei mai valoroşi baterişti ai scenei heavy metal.

Jörg, a trecut un an de la lansarea albumului Infinite. Ce s-a comentat despre el?
„Infinite este cel mai tare album STRATOVARIUS editat vreodată, iar fanii au fost de acord cu acest lucru. Am deschis noi orizonturi prin acest disc, iar turneul mondial de aproximativ zece luni stă mărturie. Pînă acum e cel mai bine vîndut disc STRATOVARIUS şi chiar ne-a depăşit aşteptările.”

Ce le-a plăcut cel mai mult fanilor voştri?
„Toţi au căzut de acord că Infinite este de departe cel mai bun disc al nostru. Dacă despre Destiny nu s-au spus lucruri prea frumoase, unii au fost chiar dezamăgiţi, despre Infinite părerea s-a dovedit unanimă: album super. Publicul e pretenţios şi atunci cînd trebuie să scoată bani din buzunar pentru a cumpăra un CD se gîndeşte de două ori. Ca să justifice 30-35 de mărci, CD-ul trebuie să fie de calitate, iar Infinite a trecut acest hop.”

Nici nu s-au stins ecourile legate de Infinite şi aţi scos scos pe piaţă un alt produs, Intermission. Era nevoie de acest material?
„Încă de anul trecut am decis ca după încheierea turneului să nu ne apucăm de realizarea unui nou album. Ne propusesem o mică vacanţă, fiindcă aveam de rezolvat şi anumite problemele personale. Am avut o perioadă destul de încărcată şi simţeam nevoia unei pauze. Nu-i exclus ca după o vacanţă să ai mai multă inspiraţie şi nu ni s-a părut cea mai bună soluţie să scoatem un disc după un turneu lung şi obositor. De asta am şi decis să mai cîntăm în vara asta la cîteva festivaluri şi abia de la anul să începem lucrul la un nou material. Casa de discuri nu s-a arătat însă prea încîntată de decizia noastră, considerînd prea mare o pauză de doi ani. Nuclear Blast ne-a rugat să punem în vînzare un material pentru a nu-i lăsa pe fani să aştepte prea mult. Ne-am gîndit că un produs cu materiale rare este cea mai bună variantă. Am alcătuit un play list împreună cu Timo şi am ales pentru fanii noştri o serie de piese foarte greu de găsit. Pe diverse variante de CD am inclus numeroase bonus tracks, greu de găsit acum, aşa că am început să le adunăm, dar am adăugat şi ceva material nou, plus unele versiuni live. Iniţial, casa noastră de discuri ne-a sfătuit să alegem mai multe piese live, dar un produs cu prea multe înregistrări din concerte şi cîteva compoziţii de studio ni s-a părut prea impersonal. Ca urmare, am selectat o piesă realizată în perioada Infinite (The Curtains Are Falling), două versiuni live trase cu ocazia unui concert la Helsinki (I Surrender - cover version RAINBOW) şi Hunting High & Low. Ca produsul să fie şi mai interesant, am scris special două noi piese, Will My Soul Ever Rest In Peace? şi Falling Into Fantasy, iar apoi au intrat în calcul o serie de compoziţii care au figurat de-a lungul anilor sub formă de bonus track. Intermission a ieşit un produs de 65 de minute, cu 15 piese, la un preţ avantajos. Ca să nu spun că el conţine şi o sesiune multimedia, care face acest CD şi mai atractiv.”

Chiar, de ce nu aţi scos un album live, ţinînd cont de faptul că STRATOVARIUS sună bine pe scenă?
„Am mai realizat unul, Visions, şi nu cred că mai era necesar altul. Deocamdată. Avem în plan încă un album live, dar nu se ştie pentru cînd. Oricum, cu Intermission am încheiat un capitol STRATOVARIUS.”

Adică?
„Adică să nu înţelegi din asta că ne vom schimba stilul, dar vom aborda altfel muzica. Noua etapă STRATOVARIUS va fi mai amplă, mai proaspătă şi mai complexă.”

Nu am apucat să te întreb pînă acum. De ce ai părăsit grupul RUNNING WILD?
„Simplu. În ‛93, cînd am venit la RUNNING WILD, eram foarte fericit, dar Rock’n’Rolf nu avea prea mare chef să cînte live şi atunci am plecat - în 1995 - la STRATOVARIUS. Era imposibil să cînt cu amîndouă şi a trebuit să aleg. Cum STRATOVARIUS avea mai multe apariţii live, am renunţat la RUNNING WILD. Pe deasupra, în STRATOVARIUS fiecare muzician are rolul său. Gaşca e una adevărată în comparaţie cu RUNNING WILD, care e doar proiectul lui Rock’n’Rolf. Totul a pornit însă de la faptul că RUNNING WILD nu cînta prea mult în concerte. În trei ani şi ceva am cîntat cu RUNNING WILD doar în 30 de show-uri, iar în acelaşi număr de ani am cîntat cu STRATOVARIUS în peste 100 de concerte.”


STRATOVARIUS e un grup finlandez. Tu eşti german şi ai cîntat cu multe trupe de la tine din ţară. Care e diferenţa între o gaşcă finlandeză şi una germană?
„Ha! Ha! Ha! În primul rînd, finlandezii au o altă mentalitate. Nu vorbesc prea mult, dar sînt săritori şi îşi fac treaba perfect. Într-o trupă germană există multă disciplină. La STRATOVARIUS, lucrurile stau aşa: dacă stabilim să ne întîlnim la ora trei după amiază pentru repetiţii, eu vin la fix, iar restul întîrzie vreo cincisprezece minute. Cînd se intră însă în sala de repetiţii nu se vorbeşte mai deloc, ci se face treaba. Cu o trupă germană repetam patru ore, iar după aceea discutam două ore. Într-o trupă germană se vorbeşte mult în comparaţie cu STRATOVARIUS, unde discutăm două minute, după care urmează patru ore de probă. Contează foarte mult clima din această ţară, unde, începînd cu septembrie, ziua devine extrem de scurtă, iar din decembrie soarele nici nu mai apare. Oamenii trăiesc şase luni în întuneric total, iar alte şase luni e lumină 24 de ore din 24.”

Cum vă descurcaţi cu repetiţiile. Te-ai mutat în Finlanda?
„Nu, locuiesc la Dortmund. Jens trăieşte la New York. Restul, în Finlanda. Cînd se pune la punct un nou disc, stau acolo cît trebuie. Pentru Infinite am stat de pildă în Finlanda vreo şase luni.”

Cu ce trupe ai colaborat cel mai bine pînă acum?
„Cu AXEL RUDI PELL, pentru care am bătut zece ani. Şi cu RUNNING WILD a fost bine, dar pot să-ţi spun că mi-a plăcut foarte mult alături de HOUSE OF SPIRITS, o gaşcă excelentă, care nu cînta comerţ, ci doar de plăcere.”

Jörg, ce tobari te-au influenţat cel mai mult în prima parte a carierei tale?
„Ian Paice de la DEEP PURPLE, iar actualmente îl consider ca pe unul dintre cei mai adevăraţi baterişti ai lumii pe Terry Bozzio.”

Cu ce se ocupă Jörg Michael în timpul liber?
„Îmi place să joc fotbal, dar cel mai mult îmi place să mă uit la televizor - la meciurile de fotbal - şi să beau bere. În special cînd joacă echipa mea favorită, Borrusia Dortmund.”


Componenţa Stratovarius: Timo Kotipelto (voce), Timo Tolkki (chitară, voce), Jari Kainulainen (bass), Jörg Michael (baterie), Jens Johansson (clape).

Titlurile pieselor de pe Intermission: Will My Soul Ever Rest In Peace?, Falling Into Fantasy, The Curtains Are Falling, Requiem, Bloodstone, Kill The King, I Surrender (live), Keep The Flame, Why Are We Here?, What Can I Say, Dream With Me, When The Night Meets The Day, It’s A Mystery, Cold Winter Nights, Hunting High & Low (live).