SYN ZE SASE TRI – Între două lumi şi poate dincolo de ele

Trimite acest articol unui prieten

Dacă lucrurile vor decurge normal, inspiraţia nu-i va părăsi, iar norocul nu le va întoarce spatele, timişorenii de la SYN ZE SASE TRI au şanse serioase să egaleze nivelul de audienţă şi de impact pe care îl au în prezent concitadinii lor de la NEGURĂ BUNGET şi DORDEDUH, deocamdată cele mai (re)cunoscute trupe româneşti de metal în afara spaţiului carpato-danubiano-pontic. Personal, o cred cu convingere, iar semnarea, de curînd, a unui contract cu casa de discuri Code 666 / Aural Music (detalii aici) pare să-mi dea dreptate, căci italienii în cauză au dovedit de mai multe ori pînă acum că au fler şi se descurcă bine în domeniu. În acest context, faptul că site-ul nostru a publicat prima recenzie a demo-ului Între două lumi, care va deveni în curînd albumul de debut al trupei, nu poate decît să mă bucure, dar, pentru ca imaginea să fie mai completă, era nevoie de un interviu. Corb, solist vocal şi chitarist al formaţiei, dar şi figura sa centrală, a avut amabilitatea să stea de vorbă cu noi, şi încă pe îndelete, lucru pentru care îi mulţumim încă o dată.    

Dacă nu mă înşel - şi sper să nu mă înşel - este primul interviu pe care-l acordaţi. Cel puţin eu n-am reuşit să găsesc nici un altul pe Internet. Fie că este sau nu aşa, hai să începem cu o istorie a trupei: cînd v-aţi fondat, cum s-au petrecut lucrurile, ce v-a determinat s-o faceţi şi cum a decurs prima perioadă a existenţei voastre, pînă în 2009?
„În primul rînd salutare şi mersi pentru interesul pentru SYN ZE. Ai dreptate, este primul interviu oficial pe care-l acordăm şi mă bucur că ai fost şi primul care ai făcut cronică la demo-ul nostru şi vreau să-ţi mulţumesc pe această cale [cronica îi aparţine lui Gabriel Szünder şi este disponibilă aici – n. red.]. Despre noi pot să zic că a fost o progresie naturală pe plan muzical. Cu colegii mei, mai puţin Spin, am cîntat cîţiva ani buni sub titulatura STACCATO. La un moment dat, la sfîrşitul lui 2007, am decis şi am şi simţit că e timpul să facem muzică într-un mod mult mai personal. Aşa a luat naştere proiectul SYN ZE SASE TRI. La început am plecat de la ideea de a face muzica pe care o simţim, fără să copiem pe cineva. Influenţele şi-au pus oricum amprenta şi lumea ne-a şi catalogat după ele. Oricum, pentru noi a fost ceva îmbucurător să fim comparaţi cu asemenea trupe. Totul s-a petrecut relativ repede din punct de vedere compoziţional şi al repetiţiilor şi noii membri s-au implicat şi au devenit ceea ce trebuiau să fie şi ceea ce aveam noi nevoie. Prima formulă, s-o numesc funcţională 100%, a fost compusă din Corb (chitară, voce), Strigoi (tobe), Hultan (bass), Necredinciosu (clape) şi Spin (chitară). Din păcate, din motive ce ţineau de studii şi de viaţa personală, Necredinciosu (Vlad Toma) a părăsit trupa şi cu plecarea lui am decis ca apariţiile live să fie susţinute de orchestraţia simfonică redată de un sampler. A fost o alegere bună, căci piesele noastre sînt compuse şi se bazează pe acea orchestraţie, fără de care ar suna puţin diferit, iar noi dorim să sune cît mai exact, atît live cît şi pe CD. Piesele au fost compuse în mare parte de mine, Strigoi a venit cu cîteva idei, din care s-au materializat cîteva piese, iar Necredinciosu a contribuit cu ideea interludiului Măreţia întrupării. Primele două piese, Ziua din urmă şi Gând blestemat, le-am înregistrat susţinute de clape, dar apoi norocul ne-a surîs din nou şi colaborarea cu Andy Vasilescu a venit ca cireaşa de pe tort, el fiind responsabil cu orchestraţia simfonică, la care am lucrat împreună pînă la cele mai mici detalii. Au urmat în scurt timp o serie de concerte importante pentru noi, alături de cîteva nume destul de mari, ca LORD BELIAL, GRAVEWORM, BENEDICTION, HOLY MOSES. Feedback-ul primit în acea perioadă a fost mai puternic decît ne aşteptam, atît din ţară, cît şi din afară. Odată cu asta au început să sosească şi oferte de la case de discuri, care din păcate promiteau mai mult decît puteau să facă. Am decis să dăm spre audiţie demo-ul Între două lumi, deşi calitatea lui nu era cea mai bună, fiind înregistrat în condiţii mai slabe decît aveam nevoie, şi s-a dovedit a fi pe placul foarte multor oameni. În 2007, Negru ne-a făcut o ofertă tentantă de a semna cu Negură Music, pentru a scoate ceva superior calitativ, iar în scurt timp după ce am acceptat am şi intrat în studioul Negură Music, unde, cu ajutorul lui Huppogramos şi al lui Sol Faur, am înregistrat piesele, de data asta în condiţii profesionale. Înregistrările le-am început în  ianuarie 2008 şi le-am terminat undeva în martie. Ţin minte că în noaptea de revelion eram în studio cu Negru şi cu Strigoi şi pregăteam şi amplasam setul de tobe pentru înregistrări. Am şi filmat înregistrările în ideea unui aşa zis making of, dar cea de-a doua casetă s-a pierdut. Din păcate colaborarea cu Negură Music s-a limitat doar la înregistrarea albumului. A urmat despărţirea celor trei [este vorba despre plecarea lui Huppogramos şi a lui Sol Faur de la NEGURĂ BUNGET – detalii aici] şi odată cu ea şi a noastră de Negură Music. După toate astea, a venit propunerea ca eu şi Spin să colaborăm cu NEGURĂ BUNGET şi aşa SYN ZE a făcut o mică pauză. Cam aşa au stat lucrurile pînă în momentul colaborării mele şi a lui Spin cu NEGURĂ BUNGET.”
 
Titulatura aţi explicat-o pe pagina voastră de MySpace. Mi se pare însă atît de grăitoare şi sună pur şi simplu într-un mare fel, încît te-aş ruga să reiei povestea, poate cu noi detalii.
„Da, e o poveste faină şi chiar îmi place s-o spun. Cînd am hotărît să începem treaba cu SYN ZE am zis că ar fi bine să găsim şi un alt nume. Am tot căutat idei şi variante, pînă cînd într-o zi Hultan a venit cu propunerea de SYN ZE SASE TRI. De la prima prezentare a lui, toţi am căzut de acord că e ceea ce ne trebuie. Povestea e că Syn ze sase tri e un fragment dintr-o rugăciune adusă unei zeităţi păgîne, descoperită pe o piatră funerară. Rugăciunea sună cam aşa: Ayrelia beneria, sym foro, syn dio, syn ze sase tri, kai tethi gatri, ayris nonam niascharian. Syn ze sase tri, conform aşa zisei traduceri, ar însemna sînt cu trei de şase, dar nu cu referire satanică, pentru că acesta era un număr sacru în perioada precreştină, un număr ce semnifica perfecţiunea, conform mai multor studii, care nu ştiu cît de adevărate sînt. Oricum, în ideologia trupei noastre, bazată pe latura războinică a istoriei şi a strămoşilor noştri, a fost ceva care ar caracteriza şi ceea ce voiam noi să facem. Adică o muzică simţită din suflet. Atît de mult ne-a plăcut ideea, că am şi folosit rugăciunea în outro-ul albumului, Rugă. În perioada înregistrărilor, colegii de la NEGURĂ BUNGET ne-au explicat că de fapt este o făcătură arheologică, iar acea rugăciune este o cacialma. N-am renunţat la nume şi la idee, deoarece muzica şi arta în general se bazează pe inventivitate şi am căzut de acord, chit că este un fals, să nu renunţăm la idee, dar ori de cîte ori sîntem întrebaţi, explicăm că de fapt este o născocire frumoasă.”
 
Aria în care vă situaţi din punct de vedere muzical a cunoscut o dezvoltare cu totul specială în Timişoara, aşa cum melodic death metal-ul a prins contur în Göteborg, de pildă. Are oraşul vostru ceva special în acest sens, s-a creat acolo o anume stare sau e pur şi simplu o întîmplare?
„Nu ştiu ce să zic... într-adevăr, în Timişoara sînt multe trupe de black metal, noi, NEGURĂ BUNGET, ARGUS MEGERE... Eu cred că în cazul nostru a fost ceva natural. Ne-am întîlnit, am început să cîntăm împreună şi am avut aceeaşi vibraţie interioară, care ne-a dus către black metal. Posibil să fie vorba şi de influenţa pe care NEGURĂ BUNGET a insuflat-o în Timişoara în ceea ce priveşte black metal-ul, care a dus la naşterea atîtor trupe aparţinînd acestui gen.”
 
Tematica abordată de voi se încadrează într-un curent mai larg, care a antrenat un segment serios din pagan, viking, folk sau chiar power metal, vizînd un trecut idealizat şi glorios sau chiar recreînd o lume fantastică de aceeaşi natură. Nu crezi că e o formă de escapism, de evadare din prezent?
„Într-adevăr. Părerea mea e că în prezent lumea e sătulă de problemele cotidiene, de minciuni şi de obstacole şi caută modalităţi de a se detaşa de realitate prin orice metode. Unii încearcă excursii la munte, alţii droguri, alţii muzică, fiecare caută propria metodă de a se detaşa şi de a-şi crea o stare de bine. Într-adevăr, la noi s-a nimerit să fie un colaj din ce ai enumerat tu mai sus, acelea fiind influenţele noastre muzicale şi nu numai. Muzica simfonică, folclorul, tradiţiile, dar şi puţin din credinţele precreştine şi din istoria sîngeroasă a poporului nostru. Este o viziune personală. Dacă unii oameni se regăsesc în ceea ce noi facem, înseamnă că reuşim să creăm o stare de bine şi ăsta e lucrul cel mai important, o metodă de detaşare sufletească. Cum spunea şi Beethoven: muzică din suflet pentru suflete.”
 
În decurs de 50 de ani s-au produs nişte răsturnări majore de optică. Dacă în anii ’60 rockul încerca să schimbe societatea, în anii ‘70 punkul reflecta dezamăgire şi neîncredere în viitor, în anii ’80 hardcore-ul îşi cerea drepturile cu pumnul, iar în anii ’90 grunge-ul se îneca în angoase, acum apologia asta a unei lumi care nu mai există sau care n-a existat niciodată sună a capitulare necondiţionată. Crezi că exagerez?
„N-o văd ca pe o capitulare necondiţionată. De exemplu black metal-ul, cu toate securile şi cuiele şi corpsepaint-ul, prin care aceşti oameni susţin că ilustrează degradarea umană sau ştiu eu ce alte idei, sau pagan metal-ul, cu armuri şi săbii, mie unul nu-mi dau un sentiment de capitulare, ci mai de grabă unul de genul: OK… ce-a fost a fost, dacă cei dinainte n-au reuşit, noi nu ne dăm bătuţi şi sîntem gata să ripostăm. Acea lume trecută sau imaginară este exact acea încercare de detaşare. Culmea e că foarte mulţi oameni împărtăşesc aceleaşi sentimente, şi mă refer aici la fanii black metal şi pagan metal, care se pare că au un numitor comun. Aşa cum în cazul altor curente artistice oamenii se regăseau în stări emoţionale induse de substanţe stupefiante sau de alcool sau prin manifestări antisociale şi chiar anarhie, la fel pot spune că acesta este un curent care lasă o amprentă, naşte o anume stare, atît creatorului, cît şi receptorului.”
 
Revenind la lucruri mai pragmatice legate de SYN ZE SASE TRI, povestea primului vostru album, Între două lumi, pare o adevărată epopee. Aţi avut nişte promisiuni prin 2008 de la o casă de discuri, pînă la urmă lucrurile s-au petrecut altfel... Ce anume s-a întîmplat de fapt?
„Aşa cum am zis şi înainte, lucrurile n-au mers aşa cum ar fi trebuit să meargă, dar asta nu ne-a oprit să continuăm şi nu ne-am dat bătuţi. Albumul în sine e o "epopee". Prezintă povestea unui popor lovit de atîtea ori, care s-a ridicat de fiecare dată şi a ştiut să rîdă în faţa oricărui obstacol. E o poveste văzută prin ochii unui războinic. Cu gînduri necurate, cu profeţii, cu reîncarnari, cu rugi aduse zeilor, cu sfîrşituri şi începuturi. O poveste ciclică, albumul în sine fiind oarecum o sinteză a credinţei şi ideologiei strămoşilor noştri, dar nu din punct de vedere spiritual ci uman. Versurile sînt puţin greoaie, dar dacă stai să le digeri şi încerci să le pătrunzi, nu să le analizezi filozofic, au un înţeles cît se poate de simplu şi povestea ţi se desfăşoară ca într-o carte. Transparent şi la obiect. Ca să se înţeleagă mai bine ideea, o să fac un scurt rezumat al albumului, din punctul meu de vedere. Este un album conceptual şi începe cu o Profeţie făcută de un preot păgîn, în vremuri de mult apuse, o profeţie destinată poporului său, despre ziua în care va pieri. Ziua din urmă e continuarea profeţiei, conturînd imaginea apocaliptică a acelei zile, refrenul fiind ca un blestem asupra celor care vor aduce sfîrşitul acelui popor. Făuritorul lumii este pur şi simplu o odă, un dialog cu zeul suprem Zamolxes. Gând blestemat exprimă sentimentele războinicului faţă de cei care-i transformă tărîmul în cenuşă şi sîngele în venin. A vieţii roată vorbeşte despre călătoria pe care fiecare din noi o face pentru a-şi îndeplini destinul, despre începuturi şi sfîrşituri, fiecare moarte însemnînd o naştere, o reîncarnare. Această reîncarnare este transpusă muzical în interludiul Măreţia întrupării. Calea fără de sfârşit este practic drumul spiritului spre sacru. Spirit etern descrie atingerea nemuririi de către om, popor, spirit, ceva ce nu poate fi destrămat. Între două lumi transpune ascultătorul la răscrucea dintre două vieţi.  Piesa finală, Rugă, reprezintă momentul culminant, cînd războinicul cere ajutor şi permisiunea de a începe o nouă viaţă, de a atinge imortalitatea.”
 
N-ar strica nişte detalii nici în ceea ce priveşte crearea efectivă a albumului. Cine a compus piesele, cine s-a ocupat de texte, ce v-a inspirat, cum aţi lucrat la ele...
„Piesele au fost compuse în mare parte de mine, Strigoi şi Necredinciosu. Textele au fost compuse de mine, mai puţin acea rugă şi versurile piesei Făuritorul lumii, care sînt de fapt poezia Rugăciunea unui dac a lui Mihai Eminescu. Inspiraţia a venit din ceea ce ne-a condus către acest gen, această ideologie, dacă pot s-o numesc aşa. Istorie, muzică şi credinţă, dar nu în sensul creştin sau satanic. Credinţă în ceea ce te face să mergi mai departe, în ceea ce te întăreşte. De obicei, eu am venit cu ideile generale, de multe ori chiar cu partiturile complete pentru toate instrumentele, în scopul înţelegerii ideii de bază, apoi în mod firesc, fiecare şi-a pus amprenta sa ca instrumentist. Lucruri s-au schimbat, s-au adăugat, s-au tăiat, pînă cînd au ajuns la varianta finală, cînd împreună cu Andy Vasilescu am pus la punct şi orchestraţia simfonică. Cam aşa se lucrează la noi şi cred că aşa e şi normal. Din idei vine creaţia.”
 
Sound-ul vostru e comparat ba cu NEGURĂ BUNGET, ba cu DIMMU BORGIR şi aşa mai departe. Evident, comparaţiile sînt inevitabile pe de o parte, iar pe de alta au utilitatea lor, căci îl plasează pe cel care n-a ascultat un anumit album, ci numai a citit despre el, într-o arie cunoscută, ajutîndu-l să se orienteze. Din partea cealaltă însă, a muzicianului, probabil că lucrurile nu se văd la fel. Vă deranjează deci genul acesta de comparaţii?
„Deloc. Chiar ne bucură, ne încurajează şi ne ajută. Aşa cum ai zis şi tu, cine n-a ascultat, ci doar a citit despre noi, poate să-şi facă o impresie. Depinde de fiecare cît şi cum apreciază aceste comparaţii. Comparaţia cu NEGURĂ BUNGET mi se pare cam nepotrivită. Probabil lumea ne compară cu ei pentru că sîntem din Timişoara, cîntăm în limba română sau că abordăm o latură a mitologiei şi spiritualităţii strămoşilor noştri. Noi încercăm să fim noi înşine. Desigur influenţe există, inevitabil, dar şi involuntar.  Oricum, noi luăm orice comparaţie şi critică în mod constructiv.”
 
Mulţi au crezut, pe bună dreptate, că alăturarea ta şi a lui Spin la mult mai titrata NEGURĂ BUNGET va însemna sfîrşitul lui SYN ZE ŞASE TRI, mai ales că orientările celor două trupe sînt apropiate. În cele din urmă lucrurile nu s-au petrecut aşa. Putem vorbi acum despre încheierea unei pauze sau despre o reunire? Şi, pînă la urmă, de ce a încetat colaborarea cu NB? Sincer, n-am aflat despre acest lucru decît documentîndu-mă pentru interviu.  
„Într-adevăr, asta a fost impresia pe care am creat-o în momentul în care eu şi Spin am acceptat să colaborăm cu NEGURĂ BUNGET şi nu puţini au fost cei are m-au întrebat sau mi-au scris despre asta. Din momentul în care am început lucrul cu NEGURĂ BUNGET, a trebuit să ne dedicăm şi să ne implicăm 100%. Asta a dus la o pauză pentru SYN ZE, dar nu la o despărţire. Despre plecarea lui Spin şi ulterior a mea din NEGURĂ BUNGET n-aş vrea să vorbesc. Au fost decizii luate din cauza unor motive personale, şi aş vrea să rămînă aşa. Ce pot spune e că ne bucurăm că am avut ocazia să trăim această experienţă, să fim parte şi să învăţăm din ea şi cu sigurantă ne va prinde bine în viitorul SYN ZE. Nu vreau să fiu scînteia unei noi discuţii pe tema NEGURĂ BUNGET. Ei trebuie să-şi continue drumul lor, noi pe-al nostru.”
 
Aţi semnat de curînd un contract cu Code 666 Records, o alegere inspirată, cred, avînd în vedere că-i veţi avea drept colegi pe cei de la NEGURĂ BUNGET (încă puţin), FEN sau RAKOTH. Cum aţi făcut acest pas şi cînd a avut loc prima discuţie?
„Într-adevăr, anul acesta am semnat un contract pentru două albume cu Code 666. Primele contacte avute cu ei au fost prin 2008, cînd am trimis un demo cu două piese, iar anul acesta, prin mai-iunie, managerul casei de discuri ne-a propus acest contract, pe care l-am acceptat şi semnat în luna august. Sincer, eu unul mă bucur să avem asemenea colegi, mai ales că am avut plăcerea să cunoaştem cîteva dintre trupele de la Code 666. Sînt oameni minunaţi, care au acelaşi ţel ca şi noi: să facă muzică de calitate. Ce pot să zic e că pentru noi acest contract înseamnă mult. E ocazia de a face ceea ce ne-am dorit de la bun început şi de a lucra cu nişte profesionişti. Este totuşi o casă de discuri serioasă, care ne poate deschide noi drumuri şi oportunităţi.”
 
Aveţi ceva planuri de promovare a albumului, concerte, participări la festivaluri? Apariţiile live devin tot mai importante pe zi ce trece şi în scena de azi au căpătat alt scop şi altă importanţă decît acum zece ani, să zicem.
„Desigur. Deja am început să punem cap la cap un plan pentru promovarea albumului în cît mai multe concerte, un turneu şi multe alte chestii care ţin de promovare. De asemenea, muncim serios şi la imaginea şi visual-urile legate de trupă. Vrem să fie cît mai profesionist posibil, dar toate la timpul lor. Cu siguranţă se va auzi de noi. Este clar că o trupă fără apariţii e inexistentă. Dacă pînă acum am fost oarecum inactivi din punct de vedere al apariţiilor live, cu siguranţă în 2011 acest lucru se va schimba.”
 
În încheiere, înainte de a vă mulţumi pentru interviu, aţi vrea să mai adăugaţi ceva, aţi fi vrut să spuneţi un anume lucru şi nu s-a ivit ocazia?
„Şi noi vrem să mulţumim pentru susţinere şi am vrea să le mulţumim şi celor care au avut răbdare atîta timp, celor care ne-au susţinut. În rest, sperăm să fim pe placul cît mai multor ascultători şi să ne vedem cît mai des.”


Componenţa SYN ZE SASE TRI: Corb (chitară, voce), Spin (chitară ritmică, chitară acustică), Hultan (bass), Strigoi (baterie).

Titlurile pieselor de pe Între două lumi: Profeţie; Ziua din urmă; Făuritorul lumii; Gând blestemat; A vieţii roată; Măreţia întrupării; Calea fără de sfârşit; Spirit etern; Între două lumi; Rugă.