VANDEN PLAS - Mai aproape de sufletul publicului

Trimite acest articol unui prieten

După turneul efectuat acum vreo doi ani în deschidere la Dream Theater, VANDEN PLAS a intrat în atenţia tuturor. The God Thing, discul cu numărul doi, a fost pasul de referinţă, iar acum am ajuns la un alt moment important în cariera celor cinci muzicieni, consideraţi lideri în materie de metal progresiv german. Acelaşi Andy Kuntz răspunde la întrebările mele.

Andy, cum a mers The God Thing?
„În mare, bine. Mai bine decît ne aşteptam. Primul album a fost pe felia hard rock cu elemente progresive, iar The God Thing a înclinat mai mult spre progresiv. De aceea unele reviste s-au arătat cam contrariate. Celor mai conservatori, materialul li s-a părut ciudat, iar criticii şi publicul s-au împărţit în două tabere.”

Atunci cînd v-aţi apucat de conceperea noului album, Far Off Grace, aţi avut în plan să continuaţi ceea ce aţi început pe The God Thing?
„La noi lucrurile stau aşa: cînd compunem nu ne interesează dacă au legătură cu ce am făcut sau nu. Scriem ce ne trece prin cap şi important e să ne placă. Prea multe gînduri ne-ar limita. Cînd am terminat de compus, am observat că o bună parte dintre elementele progresive existente pe The God Thing se regăsesc şi pe noul album, dar într-o altă manieră. E greu să ne despărţim de ideile şi maniera noastră de compoziţie, dar încercăm de fiecare dată să creem ceva diferit. După turneele întreprinse în ultimii doi ani, am dobîndit o mai mare experienţă. Acest lucru ne-a dat posibilitatea să ştim mai bine ce vrem şi ce trebuie să facem. Vanden Plas preia cele mai bune elemente din precedentul disc şi le transpune într-o manieră mai experimentală şi rafinată pe următorul. Am sentimentul că pe Far Off Grace stilul nostru este mult mai bine definit şi că ne-am dovedit cu această ocazie o formaţie cu un sound original.”

Punctează elementele de bază de pe Far Off Grace şi dă-mi mai multe informaţii legate de muzică şi de versuri.
„În comparaţie cu The God Thing, Far Off Grace se vrea mai apropiat de urechea şi de sufletul publicului. E un album ceva mai comestibil, cu un stil monumental, bombastic, iar părţile cu tempo mediu au parte de o ritmică şi un groove pe măsură. Nu spun că The God Thing nu e un disc bun, el trebuia făcut, dar pe Far Off Grace ni l-am dorit întotdeauna. Noile piese au doar ce le trebuie, nu le-am mai garnisit cu elementele experimentale de coloratură folosite anterior. Am simplificat totul şi Far Off Grace a ieşit mai puţin complex, dar în acelaşi timp bine lucrat. Referitor la texte, ele se deosebesc radical de ceea ce am făcut pînă acum. De data aceasta am scris versurile după ce muzica a fost gata. Sînt poveşti scurte, redactate atît în engleză, cît şi în germană, cu o tematică foarte diversă.”

De ce nu aţi încercat să realizaţi un album power metal?
„Din păcate eu nu consider Vanden Plas un grup power. Muzica noastră conţine elemente power, dar nu putem merge în această direcţie. Multe dintre găştile care au apărut acum, mă refer la teritoriul power, sînt sărăcăcioase din punct de vedere conceptual, iar noi avem alte planuri.”

Ce v-a ieşit cel mai bine pe acest disc?
„Cîteva compoziţii de excepţie: piesa de titlu, balada Don’t Miss You şi preferata mea, Into The Sun. Pe această melodie am adus la suprafaţă o nouă orientare, arătînd o altă faţă a grupului Vanden Plas. Ne deosebim de alte trupe progresive prin piesele foarte tehnice, din care melodia nu lipseşte. Majoritatea merg pe mîna tehnicului şi a virtuozităţii şi uită că melodia e foarte importantă în muzica rock.”

E Far Off Grace un alt experiment tip Vanden Plas?
”Fiecare album e un experiment pentru noi, dar nu în sensul pe care îl dau cei mai mulţi termenului. Sîntem deja un grup experimentat şi deschis oricăror idei inovatoare.”

De obicei trupele progresive sînt ceva mai conservatoare.
„Noi nu. Fiecare dintre noi ascultă o paletă largă de sonorităţi. Pe mine mă încîntă jazzul, popul şi rockul vechi. Stefan şi Thorsten vin din zona progressive power metal, iar bateristul ascultă faze ceva mai vechi, gen Van Halen de exemplu. Sîntem deschişi la orice vine din afară şi sîntem dispuşi să încorporăm în muzica noastră tot ce sună bine.”

Dacă fanii metalului progresiv nu vor accepta ideile voastre? Mă refer la elementele pop de exemplu.
„Dar şi popul are elemente progresive. Ce semnifică de fapt progresivul? Dezvoltare, mers înainte. Pentru mine acest termen înseamnă să experimentez noi teritorii şi să aleg elemente care se potrivesc muzicii noastre. Dacă nu căutăm şi nu încercăm mereu noi şi noi faze, rămînem pe loc şi niciodată nu vom putea veni cu ceva interesant. Legat de pop, această muzică e una populară, ceea ce nu înseamnă că nu poate fi bună. Fiecare gen are părţi pozitive şi negative şi mintea omului trebuie să aleagă ce-i mai bun pentru sufletul său.”

Producţia discului este asigurată de către Dennis Ward de la Pink Cream 69. Sound-ul are particularităţi distincte, iar coperta o grafică modernă, aflată în concordanţă cu întregul concept. Acestea fiind zise, Vanden Plas are un alt atu pe acest teritoriu vizitat din ce în ce mai mult de găştile tinere, care nu reuşesc să treacă pragul psihologic. Vanden Plas a izbutit însă.