VULTURE INDUSTRIES - „A fost ceva în apa de băut acolo, în anii ‘90”

Trimite acest articol unui prieten

VULTURE INDUSTRIES, reprezentantă a celei mai noi generaţii a black metal-ului norvegian, pare hotărîtă să încalce toate regulile genului. Cea mai bună metodă de a-l salva. VULTURE INDUSTRIES se pregăteşte de înregistrarea celui de-al treilea album, chemat să egaleze sau să depăşească brilianţa anteriorului The Malefactor's Bloody Register. Între timp, trupa va cînta în România, la a treia ediţie a festivalului Dark Bombastic Evening. Membrilor VULTURE INDUSTRIES le place să cînte în România. A spus-o Bjørnar E. Nilsen în cursul interviului. Şi n-avem nici un motiv să nu-l credem.

VULTURE INDUSTRIES îmi sună ca numele unei formaţii de stînga. Sînteţi o formaţie de stînga?
„Opiniile politice personale ale membrilor formaţiei nu sînt neapărat relevante pentru expresia artistică a formaţiei. Versurile, muzica şi estetica noastră reflectă viziunea mea asupra lumii, asupra binelui şi răului, asupra unor întrebări filosofice etc. Şi, da, au şi implicaţii politice. Chiar dacă multe dintre aceste implicaţii merg spre zona de stînga a politicii, n-aş zice că sîntem o trupă cu agendă politică concretă. Nu-mi place să le explic oamenilor cum să gîndească, vreau doar să-i fac să gîndească.”
 
Ai explicat într-un interviu că ideea de bază a celui de-al doilea album VULTURE INDUSTRIES este “umanitatea văzută din perspectiva sistemului de justiţie”. La ce fel de sistem justiţiar te-ai referit? La o justiţie metafizică sau la sistemul uman de justiţie?
„La cel uman. Modul în care oamenii percep dreptatea şi concep sistemele de justiţie spune multe despre ei şi ridică nişte întrebări interesante.”
 
Dacă aş spune că muzica voastră este un fel de cabaret black metal – dark cabaret în versiune black metal – ai fi de acord? Te-ai vedea de exemplu cîntînd cu o trupă ca THE DRESDEN DOLLS?
„Cred că ar fi o categorie destul de potrivită pentru noi, cu nimic mai rea decît oricare alta. Nu prea mă preocupă încadrarea muzicii noastre în genuri, pentru că asta e mai degrabă o sursă de limitări decît de oportunităţi. Am ascultat un album THE DRESDEN DOLLS cu ceva ani în urmă. Nu-mi amintesc foarte bine muzica, trebuie să recunosc. Îmi amintesc însă că mi-au plăcut fotografiile şi designul CD-ului.”
 
Imaginea VULTURE INDUSTRIES a fost concepută explicit pentru a aliena fanii “true” black metal-ului?
„[Rîde] Nu chiar, dar niciodată nu ne-am străduit să facem parte dintr-o scenă şi nici n-am vrut să purtăm uniformă pentru a exprima această apartenenţă. Cred că o mare parte din autenticismul true black metal-ului este o glumă. Dacă vrei să fii black metal, nu-i aşa, ai nevoie de puţin Lucifer. Una dintre dintre ideile de bază conţinute în conceptul de Lucifer este însă individualismul. Aşa că, nu înţeleg cum poţi să aparţii în acelaşi timp de black metal şi să-ţi forţezi concepţia de muzică într-o cutiuţă ce a fost concepută de alţii  cu aproape două decenii în urmă.”
 
George Antoniu, un coleg de-al meu de la www.carteadenisp.ro, a numit The Malefactor's Bloody Register o capodoperă. Sînt de acord cu el. Aş fi curios însă tu ce lipsuri vezi la acest album?
„Nici unul [rîde]! Nu, glumesc. Ar fi cîteva, dar nu vreau să le scot în evidenţă – ar ruina experienţa ascultătorului [rîde].”
 
Şi cu al treilea album cum staţi?
„Foarte bine. Mai mult de jumătate din muzică este gata şi voi începe în scurt timp să lucrez la versuri şi la concept. Se pare că va fi un album destul de variat, care va combina elementele ambelor precedente cu influenţe mai noi şi mai vechi. Dacă totul va merge conform planului, ar trebui să fim pregătiţi să intrăm în studio la sfîrşitul anului.”
 
Aţi cîntat anul trecut la festivalul Labyrinthic Metal Evening. Ce amintiri aveţi în legătură cu acel show?
„Am cîntat de două ori în România în ultimele douăsprezece luni. Ambele au fost nişte experienţe fantastice. Ne place să cîntăm pentru publicul românesc şi am fost trataţi întotdeauna corect de organizatori. Am impresia că oamenii din România au un apetit muzical puţin peste limita normalului, ceea ce funcţionează foarte bine pentru noi, astfel că avem după cîte se pare o bază de fani tot mai mare în România. Asta ne ajută să dăm cele mai bune concerte posibile cînd venim în ţara voastră.”
 
V-au impresionat în vreun fel formaţiile româneşti care au cîntat la Labyrinthic Metal Evening? Ar fi vorba de KISTVAEN şi INDIAN FALL.
„De obicei nu urmăresc formaţiile care cîntă înainte de noi, pentru că sînt ocupat cu pregătirile pentru show şi încerc să intru în starea mentală necesară. Am prins însă ceva din KISTVAEN şi-mi amintesc că am fost destul de impresionat de vocalist.”
 
Festivalul  Dark Bombastic Evening 3  reuneşte formaţii de neo-folk, post-rock, doom şi black metal. Asta va atrage probabil un public mixt. Ţi se pare o provocare să cînţi în faţa unui asemenea public? Îţi plac festivalurile de acest gen sau preferi să cînţi pentru fanii voştri?
„Cred că este o potrivire bună pentru noi. Cunosc cîteva dintre formaţiile care vor cînta la Dark Bombastic Evening 3 şi ştiu că fac muzică foarte bună. Cît timp cîntăm pentru un public receptiv, aşa cum va fi probabil cazul şi aici, lucrurile ar trebui să meargă bine pentru noi. Ne place să întîlnim oameni noi, să cîntăm în locuri noi, pentru un public diferit, deci va fi o provocare pentru noi.”
 
De ce crezi că formaţiile norvegiene au jucat un rol atît de important în dezvoltarea black metal-ului? Crezi că există un motiv pentru care atît de multe formaţii importante de black metal au venit din Norvegia?
„A fost ceva în apa de băut acolo, în anii ‘90. Eu am devenit de exemplu budist pentru o scurtă perioadă.”
 
OK, acum rîd eu. Să te întreb atunci despre filmele şi cărţile care, cum ai afirmat în interviuri, îţi influenţează muzica.
„Sînt o grămadă de cărţi dintre care aş putea alege, aşa că mă voi limita la cele cu adevărat importante pentru mine. Everything de Jens Bjørneboe, de exemplu. El este autorul meu preferat. Este notoriu pentru faptul că sapă în mizeriile despre care alţii nu vor să vorbească şi este un maestru al portretizării umanităţii din interiorul monstrului. Multe cărţi de istorie, apoi. In Europe de Geert Mak, de exemplu. Îmi place apoi Orwell, horror-ul gotic vechi, ca Frankenstein şi Dracula, chestiile lui E.A. Poe, cîte ceva din H.P. Lovecraft. Wikipedia şi internetul sînt de asemenea surse foarte bune de informare despre destinele şi personajele ciudate ale istoriei. Realitatea este deseori mai ciudată decît ficţiunea. În ceea ce priveşte filmele, ar fi Dr. Caligari’s Cabinet, de exemplu, un film expresionist genial din anii ‘20, formidabil din punct de vedere estetic, cu o poveste interesantă şi care a fost copiat de o grămadă de filme de atunci. Apoi, Bad Boy Bubby, un film australian mîrşav şi întunecat. Fără multă acţiune, dar cu personaje foarte bune şi cu dialoguri excelente.”
 
Albumele tribut şi de cover-uri sînt destul de populare în ultima vreme. Dacă ar fi să faceţi unul, ce formaţii aţi alege?
„DEVIL DOLL, Tom Waits, THE CURE, Nick Cave, PENTAGRAM, BLACK SABBATH, CAMEL şi cîteva cîntece populare balcanice.”
 
Veţi cînta cîntece noi la Dark Bombastic Evening 3?
„Vino acolo şi vei vedea.”