FADING CIRCLES şi-a lansat albumul de debut

Adaugat marţi, 25 august 2009

Sursa: pr.rockpolis-media.com
Adăugat de: Dănuţ Ivănescu


Trimite acest articol unui prieten

Grupul de progressive / power metal FADING CIRCLES, fondat în toamna anului 2002 la Miercurea Ciuc, a reuşit, după trei ani de muncă, să lanseze albumul de debut, Soulburn. CD-ul conţine următoarele piese:

01. The Holy Trinity
02. Kill the Screen
03. My Real Face
04. Fading Parallels
05. Attitude
06. My Restless Soul
07. Sad Day Are Over
08. Between Light and Darkness
09. I Know that Time’ll Come

Discul poate fi comandat la endre.sch@gmail.com sau poate fi obţinut în format digital de aici. Trei dintre piese sînt disponibile pe pagina de MySpace a trupei.

Iată şi o descriere a albumului, piesă cu piesă:
01. The Holy Trinity: piesa de deschidere a albumului trece peste ascultător ca o locomotivă cu aburi, în măsura de 6/8. E interesant de urmărit contrastul între versurile interpretate agresiv şi riffurile heavy şi refren, care aminteşte, mai ales datorită orgii, de muzica bisericească a Evului Mediu. Textul descrie mentalitatea omului modern, potrivit căreia există un singur lucru sfînt: propriul ego. „The holy trinity = I, me, myself”.

02. Kill The Screen: piesa care a adus cele mai mari succese trupei pînă acum: locul I la Mediastar (Târgu Mureş) 2005, organizat de transindex.ro şi marele premiu al festivalului organizat pentru tinere talente Mate-R, la Budapesta. E un fel de power metal axat pe riffuri complexe, dar uşor de memorat, cu un refren melodios. Finalul piesei aminteşte de libertatea de expresie a anilor ‘70, mai ales prin soloul de chitară bazat pe improvizaţii. Ne putem salva viaţa spirituală numai „ucigînd ecranul” şi evadînd din lumea virtuală controlată de magnaţii media.

03. My Real Face: cea mai progresivă compoziţie a albumului Soulburn. Începutul sugerează perioada preclasică, după care urmează o „piesă în piesă”, evoluînd într-o adevărată orgie progresivă instrumentală. Solouri de chitară, structuri ritmice greu de urmărit, amprente preclasice etc. Despre text: „Pămîntul uitat gîndeşte lent, / E timpul să-mi arăt faţa adevărată”.

04. Fading Parallels: PSYCHOTIC WALTZ se întîlneşte cu BLACK SABBATH. Piesa, o baladă tristă despre minţi paralele, dezvăluie latura melodioasă a trupei. Propriile problemele pot fi rezolvate numai împreună, căci dacă ne detaşăm unii de alţii, „steaua urii va răsări”. Pasajul din mijloc e un unisono progresiv, care se transformă, prin soloul de chitară, într-o melodie pur şi simplu frumoasă.

05. Attitude: metal adevărat! Rifful de bază e un motor de locomotivă diesel în măsura 2/4. Partitura vocală şi tempourile amintesc de anii ‘80. „Rîul goliciunii spală toţi creierii din drumul său, / Eu mă aflu în lumea mea şi nu te las înăuntru, / Sînt mai puternic decît par.”

06. My Restless Soul: cel mai clasic heavy metal cîntat vreodată de FADING CIRCLES. Ca stil se află undeva între doom-ul clasic şi heavy metal. Tempouri captivante şi un refren melodios, uşor de reţinut: „La orizont se află o gaură neagră care absoarbe visele, / Îngerii se luptă pentru noi cu sabia păcii”.

07. Sad Days Are Over: din nou o piesă tristă, alcătuită din două părţi. Prima e bazată pe chitară acustică şi melodii vocale, a doua pe riffuri heavy şi un refren agresiv, împodobit cu un solo geamăn de chitară. Ideea de bază din text este aceea că întotdeauna ne aşteptăm la ceva mai bun, după care „goliciunea aşteptată a venit, / S-au terminat zilele triste”.

08. Between Light And Darkness: aşa cum dezvăluie titlul, această compoziţie se bazează pe dualitatea dintre lumină şi întuneric, optimism şi pesimism, vise şi realitate. Prima parte e un fel de jazz cu aranjamente muzicale interesante şi pasaje melodice luminoase, pentru ca a doua să vireze spre doom metal. Finalul este centrat pe un solo fenomenal de chitară şi pe structuri ritmice interesante de baterie. „Sufletele pierdute se află între lumină şi întuneric”, nu-mi găsesc calea, „nu există un loc unde să mă încadrez”.

09. I Know That Time’ll Come: după opt piese destul de greu de digerat, urmează una mai uşoară. Chitare acustice, melodii captivante, solouri melodice, care dau o altă dimensiune albumului. Ultimul vers al textului însumează mesajul albumului: „De ce ar trebui să alerg?” – Ia-o mai încet!