Noul album SLAYER piesă cu piesă

Adaugat miercuri, 26 august 2009

Sursa: music.msn.com
Adăugat de: Movu


Trimite acest articol unui prieten

Noul full length SLAYER, World Painted Blood, nu va apărea pînă în octombrie, dar există oameni care deja l-au ascultat. Printre aceştia se numără şi Phil Freeman, fostul redactorul şef al revistei Metal Edge (care şi-a încetat apariţia anul acesta). Ca urmare, Freeman a publicat pe music.msn.com o descriere piesă cu piesă a albumului, pe care o reproducem integral în continuare:
 
„1. World Painted Blood – albumul începe cu o baterie marţială şi cu o voce care dă fiori, greu de desluşit, înainte de intrarea unui riff sabbatian. După un minut, tempoul creşte, iar chitara ritmică sună mai degrabă a James Hetfield pe Death Magnetic, decît a SLAYER (voi vorbi mai mult despre acest subiect mai tîrziu). Vocea lui Tom Araya, răguşită şi liniştită, adaugă o urgenţă dramatică textului, o litanie a ororilor, aşa cum ne-a obişnuit. Piesa se înrudeşte spiritual cu South Of Heaven, dar este mai rapidă şi mai agresivă, cu un riff absolut ucigător şi un solo al lui Araya zgomotos, năucitor şi foarte proeminent. Cea mai bună frază: Walk among the dead / Pick your grave. Singurul defect al piesei ar fi durata (aproape şase minute) şi că are prea puţine idei, însă este un bun început de album.

2. Unit 731 – este genul de imn super-rapid din care SLAYER a scris o duzină pînă acum şi vor mai scrie pînă-şi vor atîrna chitarele în cui. Lombardo încă este tăticul tobelor, care pe acest album au o oarecare libertate punk rock ce aduce materialului o notă de prospeţime. Mixul de pe World Painted Blood este surprinzător – nu numai tobele, ci şi spaţiul acordat basului lui Araya sau greutatea chitarelor. Producătorul Greg Fidelman a dat albumului acelaşi sound pe care-l are Death Magnetic (de asemenea produs de el), dar fără masterizarea ieşită din proporţii de după înregistrări; prin urmare, treaba asta merge mai bine la ei decît în cazul METALLICA.

3. Snuff – piesa aceasta începe cu două solouri. E o noutate. Titlul dezvăluie totul: este vorba despre cum se fac filmele snuff şi urmează un şablon tipic SLAYER, rapid apoi foarte lent, după care urmează iar nebunia rapidă. Versurile lui Araya sînt destul de simple, aproape un psalm ritmat, dar în voce bună încă, sunînd foarte furios şi foarte ameninţător. Mai este un set de solouri pe la mijloc şi o linie melodică complicată, formată din uniunea chitarelor, ce duce piesa către final. Este cea mai provocatoare piesă SLAYER de ceva vreme încoace.

4. Beauty Through Order – mînioasă şi întunecată, cu un riff şi structură asemănătoare (vreau să spun foarte) celor de pe Eyes Of The Insane, albumul Christ Illusion. Piesa asta le-a adus un Grammy, aşa că n-ar trebui să ne surprindă întoarcerea la sursă, chiar dacă practic este o reînregistrare. După cam două minute şi jumătate totul se schimbă în piesă, riffurile şi solourile părînd inspirate în egală măsură de Reign In Blood şi Seasons In The Abyss, în timp ce Araya urlă încontinuu God did not do this. Bineînţeles, ei sînt SLAYER şi vor fi mereu, dar cîntecul ăsta lasă impresia că s-au plagiat prea mult pe ei înşişi.

foto: Mark Seliger